Tipuri de teism
12 iun. 2009 by Radu Lucian Alexandru
20. Testeismul/ Socioteismul
"20.1 Pentru tipul de teism implicat de susţinerea spre aplicare în societate a „Legii de Acreditare a activităţii „zeilor”, „oamenilor-zei” şi „purtătorilor lor de cuvânt oficiali””, se poate folosi denumirea de Testeism/Testteism (tes – testare; te-ism – theos – zeu) sau aceea de Socioteism (socio-societate) prima indicând faptul că, calitatea de „zeu/zeiţă” trebuie dovedită prin fapte (concrete, clare, irefutabile...) nu prin vorbe şi a doua arătând că pentru reglementarea activităţii sociale (publice) a „zeilor” sau „reprezentanţilor lor” societatea trebuie să elaboreze şi să implementeze Legi specifice, obiective, coerente, nepărtinitoare care să fie capabile să excludă şi să pedepsească cum se cuvine şarlatania şi impostura religioasă existentă (sau posibil a apare) în acea societate!
20.2 Pot fi folosite de asemenea în acest sens şi alte denumiri semnificative cum ar fii acelea de Verideism (veri-verificare; de-ism-deus-zeu), Preteism (pre- precedând) sau Ipoteism (ipo – ipoteză (de verificat))...
21. Nebunoteismul şi impostorteismul
21.1 Prin aplicarea principiilor Socioteismului se delimitează foarte clar următoarele tipuri de teism:
- veriteismul/socioteismul (veri – veritas - lat. adevăr) – singurul teism întemeiat, în care zeul/zeii este/sunt evident(/ţi) pentru toată lumea atât ca existenţă cât şi ca dorinţă clar exprimată de participare activă armonioasă la treburile societăţii umane – activitatea socială a zeilor (dovediţi ca atare doar prin trecerea Testului) fiind clar reglementată prin legi specifice;
- nebunoteismul – teismul nebunilor „divini” – cuprinde „zeii” diferiţilor bolnavi psihici, ai celor cuprinşi de halucinaţii sau de diferite afecţiuni fizice ale creierului – zeii acestori bolnavi psihici fiind evident doar unul din efectele directe produse de afecţiunile psihice de care ei suferă;
- impostorteismul – teismul impostorilor şi şarlatanilor „divini” – cuprinde acei zei imaginari, acei zei personaje de nuvele şi romane religioase inventaţi de tot felul de şarlatani religioşi cu scopul de a păcăli şi escroca cu ajutorul acestor „păpuşi zeieşti” pe fraieri, ignoranţi şi naivi.
21.2 Primul tip de teism este evident singurul de dorit a se manifesta într-o societate umană civilizată.
21.3 Nebunoteismul (crazy-teismul) şi impostorteismul trebuie în schimb a fi alungate cât mai grabnic din „piaţa cetăţii” în locuri care corespund mult mai bine profilului lor existenţial: primul în clădiri psihiatrice pentru tratamant adecvat, iar al doilea în tribunale şi apoi în puşcării şi „case de corecţie” pentru a pedepsi după fapte fiecare excrocherie „divină” şi pentru a ajuta astfel la transformarea cu timpul întru bine şi ideal şi a acestor excroci şi şarlatani „divini”.
22. Mitoteismul şi Metateismul
22.1 Testul propus va despărţi negreşit zeii reali de cei imaginari şi va delimita în mod clar mitul de realitate.
22.2 De aceea în urma aplicării lui, pe lângă cele trei tipuri de teism de care am amintit mai înainte mai pot apare în societate alte două tipuri de teism cât de cât acceptabile spre manifestare:
- mitoteismul – teismul recunoscut la nivel de societate ca fiind un simplu mit (o simplă naraţiune literară cu personaje fictive de factură „divină”);
- şi simbolteismul/ aleteismul (ale- alegorie)/ metateismul (meta – metaforă) – în cadrul căruia povestea teistă (cu personajele, acţiunea şi locurile ei specifice de desfăşurare) este abordată din punct de vedere hermeneutic astfel „găsindu-se” în ea mesaje şi înţelesuri simbolice pe care de multe ori autorul ei original poate nici nu le-a avut în vedere.
22.3 Mitul devine astfel un simbol, spre exemplu, pentru un posibil drum de transformare interioară (psihică) în vederea dobândirii unui anumit tip specific de viaţă ideatic-existenţială.
22.4 Prin acest demers de interpretare simbolică a poveştii mitice se nasc religiile teist simbolice (metateiste).
23. Tradiţii şi mituri tradiţionale
23.1 Posibila promovare, într-o societate, a mitoteismului poate fi întemeiată în principal pe înrădăcinarea tradiţională puternică a unui mit în manifestarea culturală a unui anumite societăţi (mitoteismul, în măsura în care se manifestă, are deci la bază un tradiţioteism – un puternic ataşament sentimental faţă de un anumit mit religios).
23.2 Păstrarea socială a unor mituri religioase recunoscute ca atare poate avea deci justificări legate de valoarea lor istorică, literară sau „sentimentală”.
23.3 Însă mitoteismul recunoaşte deschis că zeii specifici lui sunt doar personaje literare, manifestate existenţial doar în mituri şi poveşti religioase populare sau culte.
23.4 Mitul astfel conştientizat ca atare poate avea un rol semnificativ în definirea culturală simbolică comună a indivizilor de pe un anumit areal.
23.5 În condiţiile înţelegerii şi recunoaşterii sociale a caracterului mitic (fantastic, de basm) al unei anumite naraţiuni religioase ea poate apoi a fi studiată şi criticată din punct de vedere literar, istoric, social, moral, simbolic, etc. şi apoi difuzată ca atare.
23.6 Rezultă astfel posibilitatea existenţei unor religii teist mitice, tradiţionale care recunosc oficial caracterul mitic al naraţiunilor şi personajelor literare pe care ele le promovează spre a le folosi, de exemplu (printre altele), ca sursă de inspiraţie pentru crearea unei identităţi culturale specifice sau pentru crearea ritualurilor pe care le practică sau ca punct „mitic tradiţional” de pornire în conturarea valorilor morale şi idealistice pe care ei le susţin în societate.
24. Sfârşitul imposturii religioase
24.1 Prin aplicarea, într-o societate, a principiilor socioteismului religiile teiste dogmatice (bazate pe înşelătoria specifică credinţei (dogmatice)) sunt eliminate automat ca manifestare socială din acea comunitate.
24.2 Ele se pot transforma (metamorfoza) însă în religii mito teiste tradiţonaliste sau/şi în religii teiste simbolice.
24.3 Dar cel mai recomandat este ca aceste poveşti teiste să fie abandonate ca nişte creaţii culturale evident depăşite de evoluţia actuală a umanităţii şi să fie înlocuite cu valorile şi etica specifică religiilor testteiste, umaniste, ştiinţifice, libere şi democratice." - extras din cartea "Noua Ordine Religioasă".
