DESFRÂUL

Desfrâul este şi el o formă a necumpătării.

Câteva forme specifice de manifestare ale lui sunt: curvia, preacurvia, dorinţa necontrolată, şi lipsa de continenţă temporară în practicarea actului sexual.

Curvia înseamnă distrugerea armoniei unei familii, înşelare, minciună, nesinceritate, ceea ce duce la nesiguranţă, neîncredere ce generează stări de nelinişte, stres, stări în care nu ne simţim bine.

De aceea, trebuie să evităm nesinceritatea, minciuna, înşelăciunea: acestea să nu facă niciodată parte din gândurile noastre, pentru că ele ne vor face doar să suferim mai devreme sau mai târziu.

Ele sunt aşteptări false: niciodată prin intermediul lor nu vom atinge pacea, liniştea, fericirea, mulţumirea, indiferent dacă noi credem contrariul.

Virtutea opusă curviei este sinceritatea, capacitatea de a fi sinceri cu noi înşine şi cu ceilalţi, capacitatea de a ne menţine inima curată şi pură fără a o pângării cu minciuni, viclenii şi rea-voinţă.

Un om sincer este întotdeauna liniştit, în pace, pentru că, privind profund în sine, el poate să vadă că aici nu este nici un nor - minciună care să-l ascundă de privirea luminoasă şi dătătoare de căldură a Soarelui Adevăr.

Sinceritatea cu noi ne arată că avem moduri greşite de gândire în psihic, aşteptări false, iluzii, ne arată de ce sunt greşite şi ne ajută să le corectăm.

Sinceritatea faţă de ceilalţi ne ajută să păstrăm în jurul nostru armonia, şi aduce liniştea şi pacea, pentru că o astfel de virtute pregăteşte, deschide calea IUBIRII care îi va urma negreşit.

Preacurvia se manifestă sub forma prostituţiei, a homosexualităţii, a dezmăţului, a practicării actului sexual cu mai mulţi parteneri (de odată sau într-o scurtă perioadă de timp) adică a unei vieţi sexuale dezordonate care nu permite celui care o practică cunoaşterea iubirii adevărate profunde, şi nici asumarea unor responsabilităţi sociale (familiale) şi drept urmare el este privat de realizarea unei armonii adecvate pe planul sexual şi emoţional (şi astfel suferă în singurătatea sa, datorită ignoranţei sale în ceea ce priveşte cunoaşterea rolului şi funcţiilor sexualităţi, sau în ceea ce priveşte cunoaşterea şi respectarea mecanismelor de manifestare ale actului sexual cu continenţă şi a mecanismelor menite a realiza păstrarea armoniei sociale).

Aspectul “dorinţei necontrolate” poate părea dur pentru unii: “cel care se gândeşte la o femeie a şi preacurvit cu ea în inima lui” spune Isus, dar el este un aspect care se extinde, însemnând de fapt capacitatea noastră de a transcende dualitatea de plăcut şi neplăcut, atrăgător - dezgustător, frumos - urât, printr-o înţelegere profundă a interdependenţei dintre extremele unui fenomen şi aprecierea acestora la justa lor valoare, prin înţelegerea faptului că ambele extreme sunt la fel de necesare, neexistând unele fără altele.

În acest sens, a depăşi dorinţa instinctivă, animalică de împreunare, putând a o controla la dorinţă şi putând a ne detaşa oricând de ea prin extinderea conştiinţei, presupune a medita serios asupra dualităţilor sus menţionate pentru a înţelege în profunzime mecanismele lor de manifestare şi interdependenţele adânci dintre ele.

Virtutea opusă dorinţei necontrolate, dorinţei neînţelese este detaşarea (dorinţa înţeleasă, transceansă), este capacitatea de a ne deschide conştiinţa în orice moment la universal, la infinit, la absolut, la ceea ce e dincolo de toate şi faţă de care orice dorinţă şi preocupare pare o nebunie, un vis urât, o încercare zadarnică şi lipsită de sens.

Detaşarea duce astfel la dispariţia, ca prin farmec, a dorinţelor chinuitoare, necontrolate, obsesive care ne stresează şi ne neliniştesc, în urma lor rămânând doar pacea vidului, din care odată întorşi (pentru că şi aceasta e finită) putem ţine sub control orice dorinţă, făcând ca obsesia pentru ea să dispară.

În acel moment avem capacitatea de a trăi în prezent şi a ne manifesta ca nişte fiinţe integrate fără griji în Marele Întreg, împreună cu care plutesc şi se bucură de a fi.

Continenţa temporară are legătură cu interacţiunea dinamică cu energiile sexuale - folosirea lor inteligentă pentru crearea unei stări de conştiinţă specifică unităţi profunde a Întregului şi Fiinţei.

Blocarea energiilor sexuale prin abstinenţă dă celui care o practică o mare voinţă şi o mare forţă de acţiune dar îi dă şi o îndârjire, o încrâncenare care nu-şi are locul în armonia universului.

Continenţa temporară permite celor două fiinţe complementare, care se unesc în una singură, să experimenteze beatitudinea unirii, bucuria fără margini a întoarcerii la unitate, pacea absolută dată de dezlănţuirea unor mari energii care reduc mişcarea continuă a minţii, făcând astfel ca fiinţele umane să se poată bucura de extazul curgerii continue a plăcerii create de divinitate pentru ridicarea lor la înălţimea de a întrezări picioarele lui Dumnezeu, de a întrezări beatitudinea nemărginită a armoniei care cuprinde întreg universul.

Cei doi iubiţi, el şi ea, pot experimenta prin unirea cu continenţă temporară (fără pierderea în exterior pentru un anumit timp a energiilor sexuale – pierdere care se realizează prin ejaculare la bărbat şi descărcare sexuală la femeie) curgerea infinită a timpului, atemporalitatea şi aspaţialitatea; pot întrezări, în tăcerea minţii care apare atunci, o părticică din ceea ce este, a fost şi va fi…

0 comentarii:

Radu Lucian Alexandru