ETAPELE TRANSFORMĂRII INTERIOARE
1 mai 2008 by Radu Lucian Alexandru
După cum am văzut, etapele foarte pe scurt ale încarnării şi dezvoltării în noi a Binelui şi Adevărului sunt:
1. naşterea lor în urma unei minime conştientizări a contradicţiilor dintre păcate şi virtuţi şi a unei puternice chemări interioare spre cunoaştere
2. maturizarea lor prin cercetarea şi iniţierea în cunoaşterea mecanismelor de manifestare ale legilor de manifestare ale naturii (este etapa în care stăm în “Egipt”)
3. primele manifestări mai serioase ale lor dar care sunt mai grosolane, mai stângace, mai dure (este etapa lui “Ioan Botezătorul” - deschizătorul de cale)
4. începutul manifestării mai rafinate, mai subtile a lor, bazată pe o cunoaştere din ce în ce mai profundă a mecanismelor păcatelor (este momentul “botezului lui Isus”)
5. începutul confruntării directe, serioase, profunde cu diferitele moduri greşite de gândire din noi. Este etapa propovăduirii, a minunilor şi vindecărilor (corectării) diferitelor moduri greşite de gândire din noi
6. confruntarea directă, fără nici o ezitare, fără ocolişuri cu păcatul şi cu iluziile din noi, cu următoarele sub-etape:
- preluarea conducerii parţiale asupra centrului de greutate a personalităţii: valorile directoare în viaţă pentru noi se schimbă: acum ele sunt îndreptate mult mai mult spre Bine şi Adevăr (este etapa “intrării în Ierusalim, a propovăduirii şi alungării vânzătorilor (păcatelor) din Templu”;
- o perioadă de maximă tensiune, în care este o luptă foarte strânsă în noi între dimensiunea orizontală (păcat, ignoranţă, lumesc) şi dimensiunea spirituală (virtute, cunoaştere, spiritual) în care se manifestă în noi ultimele îndoieli şi confuzii semnificative în legătură cu valoarea Binelui şi Adevărului (aceasta este perioada “răstignirii”);
- cercetarea profundă, adâncă a cauzelor profunde ale păcatelor şi iluziilor din noi, identificarea rădăcinilor profunde, ascunse în adâncurile subconştientului nostru ale răului (este perioada “coborârii în mormânt, în Iad pentru a scoate de acolo sfinţii” - virtuţile);
- desfăşurarea unei lupte de suprafaţă, de rutină cu rămăşiţele păcatului a căror manifestări sunt reduse semnificativ în acest moment datorită retezării rădăcinilor lor, datorită înţelegerii în profunzime a cauzelor ce le susţin (este etapa “învierii” şi imediat după aceea);
- preluarea conducerii totale asupra conducerii personalităţii (asupra centrului de greutate al ei) de către Bine şi Adevăr. Direcţia noastră e acum ferm stabilită şi nu mai poate fi schimbată; ea e îndreptată ferm spre Virtute (Armonie) şi Cunoaştere (acesta este momentul “înălţării la cer”);
- observarea şi analiza serioasă a tuturor modurilor de gândire şi acţiune şi eliminarea prin înţelegere a tuturor acelora care nu sunt ghidate de Duhul Sfânt, nu sunt îndreptate spre transformarea Spirituală, spre întronarea Binelui şi Adevărului în toate structurile personalităţii (în toate neamurile). Aceasta este etapa “propovăduirii evangheliei la toate neamurile de către ucenici sub puterea Duhului Sfânt, coborât asupra lor”.
7. atingerea unei cunoaşteri foarte profunde care ne permite să înlăturăm din noi ultimele rămăşiţe ale păcatului, în urma unei foarte profunde discriminări dintre bine şi rău, în urma dobândirii unei cunoaşteri de esenţă, unitare asupra Realităţii. Este etapa venirii Fiului omului şi a Judecăţii sale
8. coborârea Împărăţiei lui Dumnezeu în interiorul nostru, atingerea unui profund echilibru între manifestare şi nemanifestare, între acţiune şi nonacţiune, între Bine şi Adevăr, între Virtute şi Cunoaştere Obiectivă.
Realizarea unei încarnări în noi a Binelui şi Adevărului în urma dezvoltării şi practicii necontenite a Virtuţii şi a atingerii Viziunii Nemijlocite, necomentate, neintermediate a Ceea ce Este.
Coborârea în noi a liniştii, a păcii, a detaşării, şi Nepătimirii.
1. naşterea lor în urma unei minime conştientizări a contradicţiilor dintre păcate şi virtuţi şi a unei puternice chemări interioare spre cunoaştere
2. maturizarea lor prin cercetarea şi iniţierea în cunoaşterea mecanismelor de manifestare ale legilor de manifestare ale naturii (este etapa în care stăm în “Egipt”)
3. primele manifestări mai serioase ale lor dar care sunt mai grosolane, mai stângace, mai dure (este etapa lui “Ioan Botezătorul” - deschizătorul de cale)
4. începutul manifestării mai rafinate, mai subtile a lor, bazată pe o cunoaştere din ce în ce mai profundă a mecanismelor păcatelor (este momentul “botezului lui Isus”)
5. începutul confruntării directe, serioase, profunde cu diferitele moduri greşite de gândire din noi. Este etapa propovăduirii, a minunilor şi vindecărilor (corectării) diferitelor moduri greşite de gândire din noi
6. confruntarea directă, fără nici o ezitare, fără ocolişuri cu păcatul şi cu iluziile din noi, cu următoarele sub-etape:
- preluarea conducerii parţiale asupra centrului de greutate a personalităţii: valorile directoare în viaţă pentru noi se schimbă: acum ele sunt îndreptate mult mai mult spre Bine şi Adevăr (este etapa “intrării în Ierusalim, a propovăduirii şi alungării vânzătorilor (păcatelor) din Templu”;
- o perioadă de maximă tensiune, în care este o luptă foarte strânsă în noi între dimensiunea orizontală (păcat, ignoranţă, lumesc) şi dimensiunea spirituală (virtute, cunoaştere, spiritual) în care se manifestă în noi ultimele îndoieli şi confuzii semnificative în legătură cu valoarea Binelui şi Adevărului (aceasta este perioada “răstignirii”);
- cercetarea profundă, adâncă a cauzelor profunde ale păcatelor şi iluziilor din noi, identificarea rădăcinilor profunde, ascunse în adâncurile subconştientului nostru ale răului (este perioada “coborârii în mormânt, în Iad pentru a scoate de acolo sfinţii” - virtuţile);
- desfăşurarea unei lupte de suprafaţă, de rutină cu rămăşiţele păcatului a căror manifestări sunt reduse semnificativ în acest moment datorită retezării rădăcinilor lor, datorită înţelegerii în profunzime a cauzelor ce le susţin (este etapa “învierii” şi imediat după aceea);
- preluarea conducerii totale asupra conducerii personalităţii (asupra centrului de greutate al ei) de către Bine şi Adevăr. Direcţia noastră e acum ferm stabilită şi nu mai poate fi schimbată; ea e îndreptată ferm spre Virtute (Armonie) şi Cunoaştere (acesta este momentul “înălţării la cer”);
- observarea şi analiza serioasă a tuturor modurilor de gândire şi acţiune şi eliminarea prin înţelegere a tuturor acelora care nu sunt ghidate de Duhul Sfânt, nu sunt îndreptate spre transformarea Spirituală, spre întronarea Binelui şi Adevărului în toate structurile personalităţii (în toate neamurile). Aceasta este etapa “propovăduirii evangheliei la toate neamurile de către ucenici sub puterea Duhului Sfânt, coborât asupra lor”.
7. atingerea unei cunoaşteri foarte profunde care ne permite să înlăturăm din noi ultimele rămăşiţe ale păcatului, în urma unei foarte profunde discriminări dintre bine şi rău, în urma dobândirii unei cunoaşteri de esenţă, unitare asupra Realităţii. Este etapa venirii Fiului omului şi a Judecăţii sale
8. coborârea Împărăţiei lui Dumnezeu în interiorul nostru, atingerea unui profund echilibru între manifestare şi nemanifestare, între acţiune şi nonacţiune, între Bine şi Adevăr, între Virtute şi Cunoaştere Obiectivă.
Realizarea unei încarnări în noi a Binelui şi Adevărului în urma dezvoltării şi practicii necontenite a Virtuţii şi a atingerii Viziunii Nemijlocite, necomentate, neintermediate a Ceea ce Este.
Coborârea în noi a liniştii, a păcii, a detaşării, şi Nepătimirii.
