MÂNIA

Cu toţii ştim ce este şi că atunci când apare avem o atitudine distructivă, necontrolată faţă de ceea ce ne înconjoară sau faţă de noi înşine.

Această atitudine deranjează armonia sistemului psihic şi fizic şi suntem atenţionaţi să remediem situaţia prin suferinţa care apare: stres, nelinişte, angoasă.

Ea merge de la o simplă nelinişte până la furie şi ură şi chiar violenţă scăpată de sub control.

Cauza apariţiei acestui păcat este din nou o aşteptare falsă putând fi după caz orgoliul (ne aşteptăm ca ceilalţi să ne facă întotdeauna pe plac) sau lenea (nu învăţăm şi apoi ne mâniem că de ce am luat note mici...) sau lăcomia...

În funcţie de fiecare caz de manifestare a mâniei putem identifica o aşteptare falsă specifică care a generat mânia. Prin conştientizarea ei această stare dispare.

De exemplu, să presupunem că la un anumit moment în timpul zilei apare mânia. Fiind în autoobservare o conştientizăm şi încercăm să aflăm din ce cauză a apărut, care este aşteptarea falsă care a generat-o. Astfel, să zicem că vedem că e din cauza că cineva ne-a înjurat mai devreme.

Aşteptarea falsă e că ne aşteptam ca acea persoană să nu ne înjure niciodată, să ne facă întotdeauna pe plac. Acum ne întrebăm de ce a făcut-o sau ne gândim ce o să-i facem noi…, în loc să conştientizăm pur şi simplu că acea persoană poate să facă ce vrea (cu consecinţele de rigoare), că nu o controlăm şi nici nu vom putea să o facem vreodată cu adevărat şi astfel să luăm cu o atitudine de iubire (bunăvoinţă, dorinţă de a ajuta, calm…) măsurile corespunzătore (în măsura în care le putem lua), menite a reface armonia interioară şi exterioară distrusă în urma interacţiunii cu evenimentul disturbator (în acest caz înjurătura): să constatăm şi să ne adaptăm optim situaţiei, cu linişte şi calm, prin înţelegerea circumstanţei ivite.


Virtutea opusă mâniei este clar liniştea, calmul, detaşarea care apar negreşit în noi dacă reuşim să păstrăm armonia interioară şi exterioară prin acţiuni constructive pornite din iubire şi înţelegere profundă a realităţii, dacă renunţăm la revolte inutile, integrându-ne armonios în realitate, constatând această realitate şi adaptându-ne cât mai bine ei pentru a păstra ordinea şi armonia.

0 comentarii:

Radu Lucian Alexandru