“Acţiunile rele” provoacă tulburare în noi
24 apr. 2008 by Radu Lucian Alexandru
“Acţiunile rele” provoacă tulburare în noi
Sfătuirea împotriva lui Isus
(Matei 26.1-5)
… ““Ştiţi că după două zile vor fi Paştele; şi Fiul omului va fi dat ca să fie răstignit!”
Atunci preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrânii norodului s-au strâns în curtea marelui preot care se numea Caiafa şi s-au sfătuit cum să prindă pe Isus cu vicleşug şi să-L omoare.
Dar ziceau “Nu în timpul praznicului, ca să nu se facă tulburare în norod”.”
În acest moment al Drumului Interior, ne pregătim de marea confruntare cu păcatul din noi. Acesta deja este foarte întărâtat de manifestările deja hotărâte acum ale virtuţii şi caută, prin reprezentanţii săi: dogme, fanatisme, prejudecăţi (bătrânii norodului), iluzii, aşteptări false, confuzii (cărturarii), false cunoaşteri ale religiei, filozofiei (preoţii) să-şi justifice disperat existenţa şi să şi-o păstreze.
Păcatul acum caută să arate cu orice preţ că dogmatismul, fanatismul, ignoranţa, prejudecăţile, anumite moduri greşite de acţiune (orgoliul, mânia, frica, tristeţea…) sunt bune şi se scoală cu toată puterea lui, vrând să ucidă virtuţile ce acum încep să prindă putere: cunoaşterea, curajul, perseverenţa, profunzimea, logica, raţiunea etc.
Această perioadă de luptă produce în personalitatea noastră (în norod) tulburare şi confuzie.
Cu perseverenţă, în urma confruntării finale şi a “răstignirii”, Binele şi Adevărul vor alunga din noi această confuzie.
Pregătirea pentru încoronarea în noi a Binelui şi Adevărului
Mirul turnat pe capul lui Isus
(Matei 26.6-16)
“Când era Isus în Betania, în casa lui Simon leprosul, s-a apropiat de El o femeie cu un vas de alabastru cu mir foarte scump; şi, pe când sta El la masă, ea a turnat mirul pe capul Lui. [Ucenicii protestează:]
Mirul acesta s-ar fi putut vinde foarte scump şi banii să se dea săracilor. Când a auzit Isus le-a zis: “De ce faceţi supărare femeii? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine. Pentru că pe săraci îi aveţi întotdeauna cu voi, dar pe Mine nu mă aveţi totdeauna.
Dacă a turnat acest mir pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta în vederea pregătirii Mele pentru îngropare.””
În tradiţia iudaică, ca de altfel şi în alte tradiţii, mirul se turna pe capul viitorilor regi. Astfel că, în aceste momente, puterea Binelui şi Adevărului din noi cresc tot mai mult: în curând acesta va deveni rege, conducător absolut al întregii noastre personalităţi.
Această “ceremonie de miruire”, potrivit legilor naturii interioare, trebuie să aibă loc înaintea încoronării Binelui şi constă într-un sacrificiu al părţii noastre emoţionale (femeia cumpără mir scump), într-o acţiune susţinută de echilibrare a acestei părţi: a iubirii, compasiunii, milei (pentru săraci) cu simţul dreptăţii (cu “ceea ce trebuie făcut”), de echilibrare a Iubirii cu Legea, a Inimii cu Raţiunea, a Simţirii cu Cunoaşterea, a Manifestării cu Nemanifestarea etc.
Ceremonia miruirii (acţiunea de echilibrare a extremelor) precede marea luptă dată în subconştient (în pământ - prin îngropare), pentru tăierea însăşi a rădăcinilor răului, a rădăcinilor “păcatului” din noi (prin “coborârea în Iad”).
Sfătuirea împotriva lui Isus
(Matei 26.1-5)
… ““Ştiţi că după două zile vor fi Paştele; şi Fiul omului va fi dat ca să fie răstignit!”
Atunci preoţii cei mai de seamă, cărturarii şi bătrânii norodului s-au strâns în curtea marelui preot care se numea Caiafa şi s-au sfătuit cum să prindă pe Isus cu vicleşug şi să-L omoare.
Dar ziceau “Nu în timpul praznicului, ca să nu se facă tulburare în norod”.”
În acest moment al Drumului Interior, ne pregătim de marea confruntare cu păcatul din noi. Acesta deja este foarte întărâtat de manifestările deja hotărâte acum ale virtuţii şi caută, prin reprezentanţii săi: dogme, fanatisme, prejudecăţi (bătrânii norodului), iluzii, aşteptări false, confuzii (cărturarii), false cunoaşteri ale religiei, filozofiei (preoţii) să-şi justifice disperat existenţa şi să şi-o păstreze.
Păcatul acum caută să arate cu orice preţ că dogmatismul, fanatismul, ignoranţa, prejudecăţile, anumite moduri greşite de acţiune (orgoliul, mânia, frica, tristeţea…) sunt bune şi se scoală cu toată puterea lui, vrând să ucidă virtuţile ce acum încep să prindă putere: cunoaşterea, curajul, perseverenţa, profunzimea, logica, raţiunea etc.
Această perioadă de luptă produce în personalitatea noastră (în norod) tulburare şi confuzie.
Cu perseverenţă, în urma confruntării finale şi a “răstignirii”, Binele şi Adevărul vor alunga din noi această confuzie.
Pregătirea pentru încoronarea în noi a Binelui şi Adevărului
Mirul turnat pe capul lui Isus
(Matei 26.6-16)
“Când era Isus în Betania, în casa lui Simon leprosul, s-a apropiat de El o femeie cu un vas de alabastru cu mir foarte scump; şi, pe când sta El la masă, ea a turnat mirul pe capul Lui. [Ucenicii protestează:]
Mirul acesta s-ar fi putut vinde foarte scump şi banii să se dea săracilor. Când a auzit Isus le-a zis: “De ce faceţi supărare femeii? Ea a făcut un lucru frumos faţă de Mine. Pentru că pe săraci îi aveţi întotdeauna cu voi, dar pe Mine nu mă aveţi totdeauna.
Dacă a turnat acest mir pe trupul Meu, ea a făcut lucrul acesta în vederea pregătirii Mele pentru îngropare.””
În tradiţia iudaică, ca de altfel şi în alte tradiţii, mirul se turna pe capul viitorilor regi. Astfel că, în aceste momente, puterea Binelui şi Adevărului din noi cresc tot mai mult: în curând acesta va deveni rege, conducător absolut al întregii noastre personalităţi.
Această “ceremonie de miruire”, potrivit legilor naturii interioare, trebuie să aibă loc înaintea încoronării Binelui şi constă într-un sacrificiu al părţii noastre emoţionale (femeia cumpără mir scump), într-o acţiune susţinută de echilibrare a acestei părţi: a iubirii, compasiunii, milei (pentru săraci) cu simţul dreptăţii (cu “ceea ce trebuie făcut”), de echilibrare a Iubirii cu Legea, a Inimii cu Raţiunea, a Simţirii cu Cunoaşterea, a Manifestării cu Nemanifestarea etc.
Ceremonia miruirii (acţiunea de echilibrare a extremelor) precede marea luptă dată în subconştient (în pământ - prin îngropare), pentru tăierea însăşi a rădăcinilor răului, a rădăcinilor “păcatului” din noi (prin “coborârea în Iad”).
