Integrarea armonioasă în Întreg - Cina cea de taină
24 apr. 2008 by Radu Lucian Alexandru
(Matei 26.26-29)
“Pe când mâncau ei, Isus a luat o pâine; şi după ce a binecuvântat, a frânt-o şi a dat-o ucenicilor, zicând: “Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu”.
Apoi a luat un pahar, şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: “Beţi toţi din el; căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor””…
“să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.” (Luca 22.19)
Analizând acţiunile de “a mânca” (a ne hrăni), şi de “a bea”, vedem că acestea simbolizează, pe plan interior acţiunea a ne hrăni, a asimila noi concepte, viziuni, moduri de gândire; a ne adapta continuu la realitatea schimbătoare (trebuie să mâncăm şi să bem de fiecare dată când e necesar, pentru a reface echilibrul corpului fizic).
Pâinea, cum am mai văzut, e un simbol al manifestării, al creaţiei, caracterizată prin schimbare, transformare, mişcare continuă. Trebuie, deci, să ne reînnoim cunoaşterea despre mediu în mod continuu, pentru a ne putea adapta optim la această realitate aflată în continuă schimbare.
Ştim apoi că nimic nu poate exista (manifesta) fără a fi ceva în spatele său: un “trup” care să-l susţină. Transformarea noastră spirituală are în spatele ei ideea de Bine şi Adevăr: acest “trup e cel care e mâncat” pe parcursul evoluţiei spirituale.
În funcţie de circumstanţele specifice la fiecare moment dat, noi trebuie să manifestăm o anumită parte (o anumită virtute, un anumit mod corect de gândire) din acest Bine, pentru a ne adapta optim şi armonios la acele condiţii specifice de mediu (ne adaptăm la schimbare “mâncând o anumită parte din trupul” Binelui şi Adevărului).
Vinul este şi el un simbol al schimbării (curge şi el), dar e şi un simbol al rodului acţiunii (viţei). Trebuie să ne bucurăm de rodul acţiunilor noastre bune (a viţei bune), pentru că aceasta este armonia, organizarea, pacea, liniştea. Şi acestea sunt “sângele”, ceea ce susţine în viaţă trupul creaţiei.
Sângele este responsabil, de asemenea, şi de legătura şi comunicarea diferitelor părţi ale trupului fizic, deci, el poate simboliza şi corelaţiile, legăturile corecte dintre diferite moduri corecte de gândire (care cei drept, sunt şi ele nişte moduri corecte de gândire - sângele este tot trup).
Aceste corelaţii, aceste legături corecte făcute în psihic printr-un efort conştient îndreptat spre aprecierea obiectivă şi integrarea armonioasă în realitate, această “vărsare a sângelui” e făcută pentru distrugerea (iertarea) gândurilor şi acţiunilor care nu sunt bune şi avantajoase pentru noi (a păcatelor), cu scopul evident de a dobândi astfel pacea, liniştea, mulţumirea, integrarea armonioasă în Întregul Creaţiei.
“Vă spun că de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viţei, până în ziua când îl voi bea cu voi în Împărăţia Tatălui Meu.”
În acest stadiu al Drumului nostru Interior, ne pregătim, cum am mai subliniat, de intrarea în abisul subconştientului (prin răstignire şi moarte), pentru a ne lupta, a ne confrunta direct cu rădăcinile confuziilor (iluziilor, păcatelor) din noi spre a identifica legăturile greşite (modurile greşite de gândire) care sunt găzduite aici (şi care au fost copiate, la un moment dat, fără analiză din societate, prin “instinctul de turmă”).
Odată identificate aceste legături greşite ele trebuie corectate, trebuie înlocuite cu legături corecte (cu “sângele legământului”). Astfel coboară în noi Împărăţia Cerurilor şi ne vom putea bucura în cadrul ei (pe tărâmul ei) de rodul acestor legături corecte: armonie, pace, mulţumire, fericire…
“Pe când mâncau ei, Isus a luat o pâine; şi după ce a binecuvântat, a frânt-o şi a dat-o ucenicilor, zicând: “Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu”.
Apoi a luat un pahar, şi, după ce a mulţumit lui Dumnezeu, li l-a dat, zicând: “Beţi toţi din el; căci acesta este sângele Meu, sângele legământului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor””…
“să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.” (Luca 22.19)
Analizând acţiunile de “a mânca” (a ne hrăni), şi de “a bea”, vedem că acestea simbolizează, pe plan interior acţiunea a ne hrăni, a asimila noi concepte, viziuni, moduri de gândire; a ne adapta continuu la realitatea schimbătoare (trebuie să mâncăm şi să bem de fiecare dată când e necesar, pentru a reface echilibrul corpului fizic).
Pâinea, cum am mai văzut, e un simbol al manifestării, al creaţiei, caracterizată prin schimbare, transformare, mişcare continuă. Trebuie, deci, să ne reînnoim cunoaşterea despre mediu în mod continuu, pentru a ne putea adapta optim la această realitate aflată în continuă schimbare.
Ştim apoi că nimic nu poate exista (manifesta) fără a fi ceva în spatele său: un “trup” care să-l susţină. Transformarea noastră spirituală are în spatele ei ideea de Bine şi Adevăr: acest “trup e cel care e mâncat” pe parcursul evoluţiei spirituale.
În funcţie de circumstanţele specifice la fiecare moment dat, noi trebuie să manifestăm o anumită parte (o anumită virtute, un anumit mod corect de gândire) din acest Bine, pentru a ne adapta optim şi armonios la acele condiţii specifice de mediu (ne adaptăm la schimbare “mâncând o anumită parte din trupul” Binelui şi Adevărului).
Vinul este şi el un simbol al schimbării (curge şi el), dar e şi un simbol al rodului acţiunii (viţei). Trebuie să ne bucurăm de rodul acţiunilor noastre bune (a viţei bune), pentru că aceasta este armonia, organizarea, pacea, liniştea. Şi acestea sunt “sângele”, ceea ce susţine în viaţă trupul creaţiei.
Sângele este responsabil, de asemenea, şi de legătura şi comunicarea diferitelor părţi ale trupului fizic, deci, el poate simboliza şi corelaţiile, legăturile corecte dintre diferite moduri corecte de gândire (care cei drept, sunt şi ele nişte moduri corecte de gândire - sângele este tot trup).
Aceste corelaţii, aceste legături corecte făcute în psihic printr-un efort conştient îndreptat spre aprecierea obiectivă şi integrarea armonioasă în realitate, această “vărsare a sângelui” e făcută pentru distrugerea (iertarea) gândurilor şi acţiunilor care nu sunt bune şi avantajoase pentru noi (a păcatelor), cu scopul evident de a dobândi astfel pacea, liniştea, mulţumirea, integrarea armonioasă în Întregul Creaţiei.
“Vă spun că de acum încolo nu voi mai bea din acest rod al viţei, până în ziua când îl voi bea cu voi în Împărăţia Tatălui Meu.”
În acest stadiu al Drumului nostru Interior, ne pregătim, cum am mai subliniat, de intrarea în abisul subconştientului (prin răstignire şi moarte), pentru a ne lupta, a ne confrunta direct cu rădăcinile confuziilor (iluziilor, păcatelor) din noi spre a identifica legăturile greşite (modurile greşite de gândire) care sunt găzduite aici (şi care au fost copiate, la un moment dat, fără analiză din societate, prin “instinctul de turmă”).
Odată identificate aceste legături greşite ele trebuie corectate, trebuie înlocuite cu legături corecte (cu “sângele legământului”). Astfel coboară în noi Împărăţia Cerurilor şi ne vom putea bucura în cadrul ei (pe tărâmul ei) de rodul acestor legături corecte: armonie, pace, mulţumire, fericire…
