Botezul Transformării
24 apr. 2008 by Radu Lucian Alexandru
Începutul manifestărilor mai rafinate ale Binelui şi Adevărului
Botezul lui Isus Hristos
(Matei 3.13-17)
“Atunci a venit Isus din Galileea la Iordan, la Ioan ca să fie botezat de el. Dar Ioan căuta să-l oprească. Eu, zicea el, am trebuinţă să fiu botezat de Tine şi Tu vii la mine? Drept răspuns, Isus i-a zis: “Lasă-Mă acum, aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.”
De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă. Şi în clipa aceea cerurile s-au deschis şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu pogorându-se în chip de porumbel şi venind peste el.”
Botezul simbolizează întotdeauna un început. Botezul lui Isus arată faptul că Binele şi Adevărul din noi a parcurs un anumit drum până acum şi în acest moment este pregătit pentru o manifestare în forţă.
Acest botez este începutul manifestării cu adevărat în noi a ceea ce înseamnă Bine şi Adevăr în cel mai pur sens al cuvântului.
Botezul este sfârşitul potenţialităţii, al nemanifestării şi este începutul manifestării cu adevărat a virtuţii în noi: din acest moment implicarea în transformarea spirituală este TOTALĂ, nu mai este cale de întoarcere; punctul în care suntem acum îl putem recunoaşte prin aceea că transformarea spirituală este viaţa noastră; aceasta devine singurul lucrul cu adevărat important pentru noi.
Legea naturii nu poate fi încălcată; continuarea, dezvoltarea nu poate să vină decât după Început, manifestarea mai puternică a Binelui şi Adevărului (Isus) din noi nu poate să vină decât după manifestarea aceloraşi valori dar de o manieră mai stângace, mai nesigură, mai dură, lipsită de tact şi subtilitate (Ioan Botezătorul); care de altfel este specifică oricărui început.
Ioan nu poate fi decât Botezătorul, el nu poate fi botezat, pentru că el este deschizătorul de drum, este prima manifestare vizibilă a virtuţii şi a căutării sincere a adevărului din noi.
În aceste momente, avem străfulgerări de sustragere din schimbarea necontenită a formelor (a apei) şi intuim, putem vedea, putem simţi (se deschid cerurile pentru noi), într-un moment de Iluminare, deopotrivă, Fiinţa, viaţa, existenţa (Duhul - suflarea) absolutului, a inefabilului, a lui Dumnezeu, precum şi Transformarea, Schimbarea (Duhul - Suflarea - mişcarea ritmică) generată de Bine, Adevăr, Armonie, de Dumnezeu.
Astfel de primă intuiţie a viziunii INTEGRATOARE a REALITĂŢII nu poate decât să ne facă să ne simţim ca un porumbel: în pace şi armonie cu viaţa, liberi în zborul nostru neîngrădit, fără griji, lăsându-ne în voia Întregului, a lui Dumnezeu, contopindu-ne cu El.
“Şi din ceruri s-a auzit un glas care zicea:
“Acesta este Fiul Meu prea iubit în care Îmi găsesc plăcerea.”
Intuiţia Superioară din noi, Vocea supraconştiiţei (vocea din cer), e convinsă în aceste momente de revoluţie: “iată transformarea spirituală (Fiul Meu) generată şi îndreptată în acelaşi timp spre Bine, Adevăr, Sublim, Dumnezeu (Duhul lui Dumnezeu), a înregistrat deja realizări importante, care ne dau o senzaţie de mulţumire (plăcere, satisfacţie); iată munca noastră de transformare spirituală nu a fost în zadar (nici nu putea să fie).”
Botezul lui Isus Hristos
(Matei 3.13-17)
“Atunci a venit Isus din Galileea la Iordan, la Ioan ca să fie botezat de el. Dar Ioan căuta să-l oprească. Eu, zicea el, am trebuinţă să fiu botezat de Tine şi Tu vii la mine? Drept răspuns, Isus i-a zis: “Lasă-Mă acum, aşa se cade să împlinim tot ce trebuie împlinit.”
De îndată ce a fost botezat, Isus a ieşit afară din apă. Şi în clipa aceea cerurile s-au deschis şi a văzut pe Duhul lui Dumnezeu pogorându-se în chip de porumbel şi venind peste el.”
Botezul simbolizează întotdeauna un început. Botezul lui Isus arată faptul că Binele şi Adevărul din noi a parcurs un anumit drum până acum şi în acest moment este pregătit pentru o manifestare în forţă.
Acest botez este începutul manifestării cu adevărat în noi a ceea ce înseamnă Bine şi Adevăr în cel mai pur sens al cuvântului.
Botezul este sfârşitul potenţialităţii, al nemanifestării şi este începutul manifestării cu adevărat a virtuţii în noi: din acest moment implicarea în transformarea spirituală este TOTALĂ, nu mai este cale de întoarcere; punctul în care suntem acum îl putem recunoaşte prin aceea că transformarea spirituală este viaţa noastră; aceasta devine singurul lucrul cu adevărat important pentru noi.
Legea naturii nu poate fi încălcată; continuarea, dezvoltarea nu poate să vină decât după Început, manifestarea mai puternică a Binelui şi Adevărului (Isus) din noi nu poate să vină decât după manifestarea aceloraşi valori dar de o manieră mai stângace, mai nesigură, mai dură, lipsită de tact şi subtilitate (Ioan Botezătorul); care de altfel este specifică oricărui început.
Ioan nu poate fi decât Botezătorul, el nu poate fi botezat, pentru că el este deschizătorul de drum, este prima manifestare vizibilă a virtuţii şi a căutării sincere a adevărului din noi.
În aceste momente, avem străfulgerări de sustragere din schimbarea necontenită a formelor (a apei) şi intuim, putem vedea, putem simţi (se deschid cerurile pentru noi), într-un moment de Iluminare, deopotrivă, Fiinţa, viaţa, existenţa (Duhul - suflarea) absolutului, a inefabilului, a lui Dumnezeu, precum şi Transformarea, Schimbarea (Duhul - Suflarea - mişcarea ritmică) generată de Bine, Adevăr, Armonie, de Dumnezeu.
Astfel de primă intuiţie a viziunii INTEGRATOARE a REALITĂŢII nu poate decât să ne facă să ne simţim ca un porumbel: în pace şi armonie cu viaţa, liberi în zborul nostru neîngrădit, fără griji, lăsându-ne în voia Întregului, a lui Dumnezeu, contopindu-ne cu El.
“Şi din ceruri s-a auzit un glas care zicea:
“Acesta este Fiul Meu prea iubit în care Îmi găsesc plăcerea.”
Intuiţia Superioară din noi, Vocea supraconştiiţei (vocea din cer), e convinsă în aceste momente de revoluţie: “iată transformarea spirituală (Fiul Meu) generată şi îndreptată în acelaşi timp spre Bine, Adevăr, Sublim, Dumnezeu (Duhul lui Dumnezeu), a înregistrat deja realizări importante, care ne dau o senzaţie de mulţumire (plăcere, satisfacţie); iată munca noastră de transformare spirituală nu a fost în zadar (nici nu putea să fie).”
