Învăţături pentru ucenici
24 apr. 2008 by Radu Lucian Alexandru
Constatarea unor adevăruri evidente
Învăţături pentru ucenici
(Matei 10.5-15)
“Aceştia sunt cei doisprezece, pe care i-a trimis Isus, după ce
le-a dat învăţăturile următoare:”
Aceste manifestări concrete ale Binelui şi Adevărului din noi (ucenicii) trebuie să lucreze şi să repare, în amănunţime, greşelile de gândire şi acţiune din psihicul nostru dar, mai înainte de toate, trebuie să fie bine stabilite în conştiinţa noastră următoarele adevăruri de necontestat:
“Să nu mergeţi pe calea păgânilor şi să nu intraţi în vreo cetate a Samarinenilor, ci să mergeţi mai degrabă la oile pierdute ale lui Israel. Şi pe drum, propovăduiţi şi ziceţi:
“Împărăţia Cerurilor este aproape.”
1. Doar facerea de Bine şi practica virtuţilor (calmul, umilinţa, curajul, cumpătarea, bucuria, castitatea, acţiunea îndreptată spre bine) ne pot aduce fericirea.
Odată stabilit acest lucru, căutând să desăvârşim interiorul nostru pentru a aduce acolo domnia Binelui şi a Virtuţii, e necesar mai întâi să ne îndreptăm atenţia înainte de toate asupra greşelilor noastre de gândire (a oilor pierdute), a “păcatelor” noastre (orgoliu, mânie, tristeţe…) pentru a le înţelege şi elimina din interiorul nostru.
Astfel, împărăţia Cerurilor, cu Liniştea, fericirea şi Armonia ei, se va apropia de noi.
“Vindecaţi pe bolnavi, înviaţi morţii, curăţaţi pe leproşi, scoateţi afară dracii.”
2. În psihicul nostru
- avem moduri greşite de gândire, care trebuie corectate (vindecate); acestea sunt cele şapte păcate capitale (dracii ce trebuie scoşi afară).
- avem virtuţi care aşteaptă să fie manifestate, să fie înviate din mormintele pe care le-am construit lor prin ignoranţa noastră.
Principalele virtuţi sunt cele opuse “păcatelor capitale” şi pot fi reduse la două: Cunoaştere şi Iubire.
- avem “boli care atacă pielea” (lepra), adică avem percepţii greşite asupra realităţii şi astfel percepem denaturat atât realitatea însăşi, cât şi formele acesteia de manifestare (pielea ei).
Aceste percepţii greşite pot fi înlăturate doar printr-o Căutare Sinceră şi profundă, indiferent de consecinţe, a Adevărului, fără a avea nici o concepţie preconcepută despre acesta.
“Fără plată aţi primit, fără plată să daţi. Să nu luaţi nici aur, nici argint, nici aramă în brâele voastre, nici traistă pentru drum, nici două haine, nici încălţăminte, nici toiag, căci vrednic este lucrătorul de hrana lui.”
3. Să nu aşteptăm altă răsplată pentru întronarea Binelui şi Adevărului în noi, decât cea interioară pe care o vom primi imediat ce gândim corect (indiferent de reacţia mediului la gândirea şi acţiunea noastră) şi care va consta în linişte, pace, mulţumire, FERICIRE. De altfel, asta este răsplata pe care o urmărim cu toţii, nu?
Vindecarea şi corectare modurilor noastre greşite de gândire nu este un schimb (care să necesite plată), ci este o necesitate interioară profundă. Pe de altă parte, este clar că odată corectate modurile noastre greşite de gândire, de raportare la noi înşine şi la ceea ce ne înconjoară, vom primi ca răsplată mulţumirea şi fericirea.
Pentru a face această muncă de corectare şi vindecare interioară, cele douăsprăzece forme de cunoaştere (sau cele şase forme ale Iubirii strâns corelate cu cele şase forme de Cunoaştere menţionate anterior) nu au nevoie de alt sprijin decât de ele însele, prin ele însele, atâta timp cât sunt ghidate de harul şi dorinţa de Bine şi Adevăr (Hristos).
Ele nu au nevoie de nimic care să lepede de la ele, pentru a obţine ceva în schimb (aur, argint, aramă), căci ele sunt complete şi nu pot primi nimic în schimb de la modurile greşite de gândire (care trebuie doar corectate, vindecate).
De asemenea, ele nu au nevoie să se ascundă în spatele unor formulări prea complicate (două rânduri de haine şi încălţăminte), deoarece orice cunoaştere adevărată este simplă şi nici nu au nevoie de altă hrană pe care să o prelucreze şi să o transforme decât aceste moduri greşite de gândire şi diversele situaţii şi probleme care trebuie rezolvate la un moment dat, în contextul sistemului numit Univers.
“În orice cetate sau sat veţi intra, să cercetaţi cine este acolo vrednic şi să rămâneţi la el până veţi pleca.
La intrarea voastră în casă, uraţi-i de bine; şi dacă este casa aceea vrednică, pacea voastră să vină peste ea, dar dacă nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi.
Dacă nu vă va primi cineva, nici nu va asculta cuvintele voastre, să ieşiţi din casă sau din cetatea aceea şi să scuturaţi praful de pe picioarele voastre.
Adevărat vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru ţinutul Sodomei şi Gomorei, decât pentru cetatea aceea.”
4. În psihicul nostru există moduri particulare de gândire (case şi cetăţi) în legătură cu diverse aspecte ale realităţii (cum sunt: viaţa, moartea, visul, somnul, mântuirea, binele, răul, religia, fericirea, păcatul, virtutea, cunoaşterea…).
Aceste moduri particulare de gândire, în marea lor majoritate, le-am preluat în mod automat, prin copiere (în copilărie, adolescenţă şi continuând, dacă este cazul, şi la maturitate) din gândirea societăţii în care
ne-am manifestat, fără a le fi analizat vreodată, spre a vedea dacă sunt bune (ne sunt utile şi favorabile) sau dacă ne apropie de adevăr.
Chiar dacă s-a făcut o astfel de analiză, ea a fost mai mult de suprafaţă, fiind ceva de genul: “dacă marea majoritate a oamenilor gândesc aşa, înseamnă că nu se înşeală !”. Acesta e un raţionament fals, deoarece adevărul unei afirmaţii nu este dat de mulţimea celor care cred în el (de exemplu: în evul mediu, marea masă a oamenilor credeau că pământul este plat şi doar câţiva oameni (printre care şi Galilei), că este rotund; acum vedem că acei oameni puţini au avut dreptate), ci de corespondenţa acelei afirmaţii cu realitatea (dacă corespunde e adevărată, indiferent de ce credem noi).
Aşadar, având în vedere această copiere automată, este evidentă acum NECESITATEA unei CERCETĂRI profunde a tuturor modurilor acestea particulare de gândire, spre a vedea dacă sunt corecte, dacă sunt adevărate, spre a vedea dacă sunt în concordanţă cu realitatea sau, dacă dimpotrivă, sunt doar nişte moduri greşite de raportare la aceasta, bazate pe diferite iluzii (confuzii), aşteptări false (ne aşteptăm să se întâmple lucruri imposibile), sau ataşamente imposibile (ne aşteptăm să existe legături veşnice cu un element sau altul al mediului nostru exterior sau interior, în afară de Bine şi de Dumnezeu).
Odată identificate aceste moduri greşite de gândire, trebuie să încercăm să le corectăm (să le vindecăm) şi, chiar dacă nu vom reuşi imediat şi temporar suntem alungaţi (învinşi de ele), trebuie doar “să ne scuturăm praful de pe picioare”, adică să fim atenţi să nu ne molipsim în acţiunile noastre (simbolizate de picioare) de ele (de praf) şi să continuăm a încerca să le corectăm.
Pentru aceste moduri de gândire, Ziua Judecăţii a şi sosit, odată ce stabilim că sunt greşite, judecându-le după efectele (fructele) pe care le generează: suferinţă, stres, confuzie, nelinişte, agitaţie… Acum urmează pentru ele doar execuţia, doar distrugerea lor din psihicul nostru, care va dura o vreme, deoarece sunt puternic înrădăcinate acolo (prin repetare în decurs de zeci şi zeci de ani), dar prin perseverenţă, la un moment dat, vom ajunge să înţelegem în mod clar, fără tăgadă, greşeala lor de raportare la realitate şi atunci ele vor dispare pe loc ca şi cum n-ar fi fost (atunci ne putem întreba chiar şi cum a fost posibil să gândim asemenea prostii, să avem asemenea greşeli în gândirea noastră cum sunt: orgoliul, mânia, frica, lenea, lăcomia, tristeţea şi desfrâul).
Învăţături pentru ucenici
(Matei 10.5-15)
“Aceştia sunt cei doisprezece, pe care i-a trimis Isus, după ce
le-a dat învăţăturile următoare:”
Aceste manifestări concrete ale Binelui şi Adevărului din noi (ucenicii) trebuie să lucreze şi să repare, în amănunţime, greşelile de gândire şi acţiune din psihicul nostru dar, mai înainte de toate, trebuie să fie bine stabilite în conştiinţa noastră următoarele adevăruri de necontestat:
“Să nu mergeţi pe calea păgânilor şi să nu intraţi în vreo cetate a Samarinenilor, ci să mergeţi mai degrabă la oile pierdute ale lui Israel. Şi pe drum, propovăduiţi şi ziceţi:
“Împărăţia Cerurilor este aproape.”
1. Doar facerea de Bine şi practica virtuţilor (calmul, umilinţa, curajul, cumpătarea, bucuria, castitatea, acţiunea îndreptată spre bine) ne pot aduce fericirea.
Odată stabilit acest lucru, căutând să desăvârşim interiorul nostru pentru a aduce acolo domnia Binelui şi a Virtuţii, e necesar mai întâi să ne îndreptăm atenţia înainte de toate asupra greşelilor noastre de gândire (a oilor pierdute), a “păcatelor” noastre (orgoliu, mânie, tristeţe…) pentru a le înţelege şi elimina din interiorul nostru.
Astfel, împărăţia Cerurilor, cu Liniştea, fericirea şi Armonia ei, se va apropia de noi.
“Vindecaţi pe bolnavi, înviaţi morţii, curăţaţi pe leproşi, scoateţi afară dracii.”
2. În psihicul nostru
- avem moduri greşite de gândire, care trebuie corectate (vindecate); acestea sunt cele şapte păcate capitale (dracii ce trebuie scoşi afară).
- avem virtuţi care aşteaptă să fie manifestate, să fie înviate din mormintele pe care le-am construit lor prin ignoranţa noastră.
Principalele virtuţi sunt cele opuse “păcatelor capitale” şi pot fi reduse la două: Cunoaştere şi Iubire.
- avem “boli care atacă pielea” (lepra), adică avem percepţii greşite asupra realităţii şi astfel percepem denaturat atât realitatea însăşi, cât şi formele acesteia de manifestare (pielea ei).
Aceste percepţii greşite pot fi înlăturate doar printr-o Căutare Sinceră şi profundă, indiferent de consecinţe, a Adevărului, fără a avea nici o concepţie preconcepută despre acesta.
“Fără plată aţi primit, fără plată să daţi. Să nu luaţi nici aur, nici argint, nici aramă în brâele voastre, nici traistă pentru drum, nici două haine, nici încălţăminte, nici toiag, căci vrednic este lucrătorul de hrana lui.”
3. Să nu aşteptăm altă răsplată pentru întronarea Binelui şi Adevărului în noi, decât cea interioară pe care o vom primi imediat ce gândim corect (indiferent de reacţia mediului la gândirea şi acţiunea noastră) şi care va consta în linişte, pace, mulţumire, FERICIRE. De altfel, asta este răsplata pe care o urmărim cu toţii, nu?
Vindecarea şi corectare modurilor noastre greşite de gândire nu este un schimb (care să necesite plată), ci este o necesitate interioară profundă. Pe de altă parte, este clar că odată corectate modurile noastre greşite de gândire, de raportare la noi înşine şi la ceea ce ne înconjoară, vom primi ca răsplată mulţumirea şi fericirea.
Pentru a face această muncă de corectare şi vindecare interioară, cele douăsprăzece forme de cunoaştere (sau cele şase forme ale Iubirii strâns corelate cu cele şase forme de Cunoaştere menţionate anterior) nu au nevoie de alt sprijin decât de ele însele, prin ele însele, atâta timp cât sunt ghidate de harul şi dorinţa de Bine şi Adevăr (Hristos).
Ele nu au nevoie de nimic care să lepede de la ele, pentru a obţine ceva în schimb (aur, argint, aramă), căci ele sunt complete şi nu pot primi nimic în schimb de la modurile greşite de gândire (care trebuie doar corectate, vindecate).
De asemenea, ele nu au nevoie să se ascundă în spatele unor formulări prea complicate (două rânduri de haine şi încălţăminte), deoarece orice cunoaştere adevărată este simplă şi nici nu au nevoie de altă hrană pe care să o prelucreze şi să o transforme decât aceste moduri greşite de gândire şi diversele situaţii şi probleme care trebuie rezolvate la un moment dat, în contextul sistemului numit Univers.
“În orice cetate sau sat veţi intra, să cercetaţi cine este acolo vrednic şi să rămâneţi la el până veţi pleca.
La intrarea voastră în casă, uraţi-i de bine; şi dacă este casa aceea vrednică, pacea voastră să vină peste ea, dar dacă nu este vrednică, pacea voastră să se întoarcă la voi.
Dacă nu vă va primi cineva, nici nu va asculta cuvintele voastre, să ieşiţi din casă sau din cetatea aceea şi să scuturaţi praful de pe picioarele voastre.
Adevărat vă spun că, în ziua judecăţii, va fi mai uşor pentru ţinutul Sodomei şi Gomorei, decât pentru cetatea aceea.”
4. În psihicul nostru există moduri particulare de gândire (case şi cetăţi) în legătură cu diverse aspecte ale realităţii (cum sunt: viaţa, moartea, visul, somnul, mântuirea, binele, răul, religia, fericirea, păcatul, virtutea, cunoaşterea…).
Aceste moduri particulare de gândire, în marea lor majoritate, le-am preluat în mod automat, prin copiere (în copilărie, adolescenţă şi continuând, dacă este cazul, şi la maturitate) din gândirea societăţii în care
ne-am manifestat, fără a le fi analizat vreodată, spre a vedea dacă sunt bune (ne sunt utile şi favorabile) sau dacă ne apropie de adevăr.
Chiar dacă s-a făcut o astfel de analiză, ea a fost mai mult de suprafaţă, fiind ceva de genul: “dacă marea majoritate a oamenilor gândesc aşa, înseamnă că nu se înşeală !”. Acesta e un raţionament fals, deoarece adevărul unei afirmaţii nu este dat de mulţimea celor care cred în el (de exemplu: în evul mediu, marea masă a oamenilor credeau că pământul este plat şi doar câţiva oameni (printre care şi Galilei), că este rotund; acum vedem că acei oameni puţini au avut dreptate), ci de corespondenţa acelei afirmaţii cu realitatea (dacă corespunde e adevărată, indiferent de ce credem noi).
Aşadar, având în vedere această copiere automată, este evidentă acum NECESITATEA unei CERCETĂRI profunde a tuturor modurilor acestea particulare de gândire, spre a vedea dacă sunt corecte, dacă sunt adevărate, spre a vedea dacă sunt în concordanţă cu realitatea sau, dacă dimpotrivă, sunt doar nişte moduri greşite de raportare la aceasta, bazate pe diferite iluzii (confuzii), aşteptări false (ne aşteptăm să se întâmple lucruri imposibile), sau ataşamente imposibile (ne aşteptăm să existe legături veşnice cu un element sau altul al mediului nostru exterior sau interior, în afară de Bine şi de Dumnezeu).
Odată identificate aceste moduri greşite de gândire, trebuie să încercăm să le corectăm (să le vindecăm) şi, chiar dacă nu vom reuşi imediat şi temporar suntem alungaţi (învinşi de ele), trebuie doar “să ne scuturăm praful de pe picioare”, adică să fim atenţi să nu ne molipsim în acţiunile noastre (simbolizate de picioare) de ele (de praf) şi să continuăm a încerca să le corectăm.
Pentru aceste moduri de gândire, Ziua Judecăţii a şi sosit, odată ce stabilim că sunt greşite, judecându-le după efectele (fructele) pe care le generează: suferinţă, stres, confuzie, nelinişte, agitaţie… Acum urmează pentru ele doar execuţia, doar distrugerea lor din psihicul nostru, care va dura o vreme, deoarece sunt puternic înrădăcinate acolo (prin repetare în decurs de zeci şi zeci de ani), dar prin perseverenţă, la un moment dat, vom ajunge să înţelegem în mod clar, fără tăgadă, greşeala lor de raportare la realitate şi atunci ele vor dispare pe loc ca şi cum n-ar fi fost (atunci ne putem întreba chiar şi cum a fost posibil să gândim asemenea prostii, să avem asemenea greşeli în gândirea noastră cum sunt: orgoliul, mânia, frica, lenea, lăcomia, tristeţea şi desfrâul).
