Conştientizarea unităţii Întregului
24 apr. 2008 by Radu Lucian Alexandru
Cererea fiilor lui Zebedei
(Matei 20.20-28)
“Atunci mama fiilor lui Zebedei s-a apropiat de Isus împreună cu fiii ei şi I s-a închinat, vrând să-I facă o cerere.
El a întrebat-o; “Ce vrei?” “Porunceşte” I-a zis ea “ca în Împărăţia Ta aceşti doi fii ai mei să şadă unul la dreapta şi altul la stânga Ta.”
Drept răspuns Isus a zis: “Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul pe care am să-l beau Eu şi să fiţi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu?”
“Putem” I-au zis ei. Şi El le-a răspuns: “Este adevărat că veţi bea paharul Meu şi veţi fi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu; dar a şedea la dreapta şi la stânga Mea, nu atârnă de Mine s-o dau, ci este păstrată pentru aceia pentru care a fost pregătită de Tatăl Meu.””
Fiii lui Zebedei sunt Iacov (simbolizând cunoaşterea cauzalităţii dintre fenomenele manifestate) şi Ioan (simbolizând compasiunea). Mama lor simbolizează condiţiile psihice, care permit naşterea şi dezvoltarea în noi a acestor două calităţi (virtuţi) şi anume: cercetarea profundă, lipsită de prejudecăţi a tuturor fenomenelor şi conştientizarea unirii, a legăturii strânse cu toate fiinţele (cu toată creaţia).
Când aceste condiţii sunt îndeplinite, se nasc, în noi, virtuţile menţionate, ca manifestări ale Binelui şi Adevărului.
Una (Iacov) este manifestarea pe plan mental (simbolizat de “partea dreaptă” asociată cu bărbatul, cu raţiunea...) a Binelui, iar cealaltă (Ioan - compasiunea) este manifestarea pe plan emoţional (simbolizat de “partea stângă” asociată cu femeia, cu emoţia…) a Binelui.
Aceste virtuţi deopotrivă (alături de ideea de Bine) participă la transformarea interioară (simbolizată de procesul de “a bea” - a transforma un lichid (conţinutul unui pahar) în ceva folositor şi a elimina apoi elementele nefolositoare, a tria binele de rău şi apoi a folosi binele (elementele bune) pentru a menţine armonia organismului) a răului din noi în bine, urmând ca astfel să se nască (botezul înseamnă un nou început, o nouă naştere) în noi ceva mai pur, mai desăvârşit, mai bun (mai util), o armonie mai mare, însoţită de mulţumirea şi fericirea corespunzătoare.
Ierarhia manifestării şi legătura dintre componentele acesteia (“cine stă de-a dreapta şi cine de-a stânga”) este stabilită prin legile naturii, din veşnicie.
Noi trebuie să cunoaştem aceste legi, pentru a ne putea integra, astfel, armonios Întregului (Tatălui), participând la manifestarea lui plenară.
“… Oricine va vrea să fie mai mare între voi, să fie slujitorul vostru şi oricare va vrea să fie cel dintâi între voi, să vă fie rob…”
Astfel, există o legătură strânsă între parte şi întreg, între noi şi restul fiinţelor, astfel încât, dacă noi vrem ca nouă să ne meargă cel mai bine posibil (fiind astfel egoişti adevăraţi), trebuie să ne îngrijim ca tuturor celorlalţi să le meargă bine (să existe armonie în ei şi între ei şi noi).
(Matei 20.20-28)
“Atunci mama fiilor lui Zebedei s-a apropiat de Isus împreună cu fiii ei şi I s-a închinat, vrând să-I facă o cerere.
El a întrebat-o; “Ce vrei?” “Porunceşte” I-a zis ea “ca în Împărăţia Ta aceşti doi fii ai mei să şadă unul la dreapta şi altul la stânga Ta.”
Drept răspuns Isus a zis: “Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi voi să beţi paharul pe care am să-l beau Eu şi să fiţi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu?”
“Putem” I-au zis ei. Şi El le-a răspuns: “Este adevărat că veţi bea paharul Meu şi veţi fi botezaţi cu botezul cu care am să fiu botezat Eu; dar a şedea la dreapta şi la stânga Mea, nu atârnă de Mine s-o dau, ci este păstrată pentru aceia pentru care a fost pregătită de Tatăl Meu.””
Fiii lui Zebedei sunt Iacov (simbolizând cunoaşterea cauzalităţii dintre fenomenele manifestate) şi Ioan (simbolizând compasiunea). Mama lor simbolizează condiţiile psihice, care permit naşterea şi dezvoltarea în noi a acestor două calităţi (virtuţi) şi anume: cercetarea profundă, lipsită de prejudecăţi a tuturor fenomenelor şi conştientizarea unirii, a legăturii strânse cu toate fiinţele (cu toată creaţia).
Când aceste condiţii sunt îndeplinite, se nasc, în noi, virtuţile menţionate, ca manifestări ale Binelui şi Adevărului.
Una (Iacov) este manifestarea pe plan mental (simbolizat de “partea dreaptă” asociată cu bărbatul, cu raţiunea...) a Binelui, iar cealaltă (Ioan - compasiunea) este manifestarea pe plan emoţional (simbolizat de “partea stângă” asociată cu femeia, cu emoţia…) a Binelui.
Aceste virtuţi deopotrivă (alături de ideea de Bine) participă la transformarea interioară (simbolizată de procesul de “a bea” - a transforma un lichid (conţinutul unui pahar) în ceva folositor şi a elimina apoi elementele nefolositoare, a tria binele de rău şi apoi a folosi binele (elementele bune) pentru a menţine armonia organismului) a răului din noi în bine, urmând ca astfel să se nască (botezul înseamnă un nou început, o nouă naştere) în noi ceva mai pur, mai desăvârşit, mai bun (mai util), o armonie mai mare, însoţită de mulţumirea şi fericirea corespunzătoare.
Ierarhia manifestării şi legătura dintre componentele acesteia (“cine stă de-a dreapta şi cine de-a stânga”) este stabilită prin legile naturii, din veşnicie.
Noi trebuie să cunoaştem aceste legi, pentru a ne putea integra, astfel, armonios Întregului (Tatălui), participând la manifestarea lui plenară.
“… Oricine va vrea să fie mai mare între voi, să fie slujitorul vostru şi oricare va vrea să fie cel dintâi între voi, să vă fie rob…”
Astfel, există o legătură strânsă între parte şi întreg, între noi şi restul fiinţelor, astfel încât, dacă noi vrem ca nouă să ne meargă cel mai bine posibil (fiind astfel egoişti adevăraţi), trebuie să ne îngrijim ca tuturor celorlalţi să le meargă bine (să existe armonie în ei şi între ei şi noi).
