Simboluri Evanghelice - pt. lit. T, U, V
25 apr. 2008 by Radu Lucian Alexandru
Talant - cunoaşterea discriminatorie minimă dintre bine şi rău, pe care fiecare din noi o are şi care trebuie înmulţită, mărită, pentru a întrona în noi cu adevărat Virtutea şi Cunoaşterea (vezi cap. III, subcapitolul “Virtutea se înmulţeşte prin practicarea ei”).
Tată - ceea ce creează, ceea ce dă naştere la ceva (fiului). Astfel, de exemplu, Tatăl interior (numit de unii Fiinţă, Sine, Atman, Purusha, Spirit, Ceea ce Este etc.) este ceea ce generează şi susţine în noi toate manifestările noastre psihico-emoţionale fiind însă distinct de acestea (la fel cum este distinct pictorul de tablourile sale, sau poetul de poeziile sale) şi transcendent lor (pentru dezvoltarea ideii, vezi cap. I, subcapitolul “Manifestările Tatălui Interior. Iertarea”).
Tâlhari - “păcate”, moduri greşite de gândire, care ne distrug (ne ucid, ne fură...) armonia, pacea şi liniştea interioară.
Tânăr - începutul, iniţierea, lipsa de experienţă şi profunzime specifică începutului transformării interioare, a “tinereţii spirituale” (vezi cap. I, subcapitolul “Despre lăcomie, ca lipsă de cumpătare”)
Templul - elementul principal, ideea, modul principal de gândire ce ghidează centrul de greutate (“Ierusalimul” - sistemul principal de valori) al psihicului şi prin aceasta întreaga manifestare psihico-emoţională (toată “ţara lui Israel”) ce caracterizează personalitatea unui om.
Astfel, dacă, de exemplu, acest “templu” este format din dorinţa de putere sau de avere, în jurul lui se formează un centru de greutate (un Ierusalim) dominat de lăcomie, orgoliu, frică, care dă naştere apoi unor manifestări (unei personalităţi, unei “ţări a lui Israel”) caracterizate de rea-voinţă, ură, nelinişte, exagerări, încordări, risipă, zgârcenie, prejudecăţi, dispreţ faţă de semeni etc.
Un astfel de “templu”, dominat de rău, de “păcat”, trebuie distrus, trebuie cercetat cu atenţie (“stând în templu trei zile la doisprezece ani” - vezi cap. I, subcapitolul “Depăşirea instinctului de turmă”) şi trebuie alungaţi din el toţi “vânzătorii” şi “tâlharii” (“păcatele” - vezi cap. I, subcapitolul “Izgonirea “păcatelor” din noi”).
În noul “Templu” construit prin transformare interioară, trebuie să strălucească Binele şi Adevărul; în noul “Ierusalim”, virtuţile; şi în noua “ţară a lui Israel”, toate manifestările acestora. Astfel, în noi se coboară împărăţia Armoniei, Împărăţia Cerurilor.
Pentru ca în noi să se menţină această “Împărăţie a lui Dumnezeu”, trebuie să plătim “darea pentru Templu”, adică să cunoaştem, în profunzime, legile de manifestare ale naturii şi realitatea de esenţă care le transcende (vezi cap. I, subcapitolul “Egoismul aparent - formă a orgoliului”) şi astfel vom ajunge să-l cunoaştem în profunzime pe “cel care este mai mare decât Templul”, pe cel care este dincolo de gânduri, concepte, idei...
Trecătorii - instabilitate, inconstanţă, lipsă de profunzime în raţionamente, superficialitate, cunoaştere aparentă a realităţii şi legilor ei. Toate acestea caracterizează un psihic “păcătos”, dominat de moduri greşite de gândire, care generează suferinţă (vezi cap. I, subcapitolul “Doar “păcatul” zice “virtutea nu e bună!””).
Ţară - în funcţie de context, “ţara” desemnează întregul psihic (Ţara lui Israel) sau doar anumite moduri de gândire, anumite aspecte psihice ce se manifestă în psihicul nostru: conştientizarea contradicţiilor interioare (Ţara lui Iuda), conştientizarea unităţii de esenţă a Întregului (Ţara Cananului) etc.
Ucenici - virtuţi, moduri corecte de gândire, manifestări concrete ale ideii de Bine şi Adevăr, diferite forme de manifestare în noi a cunoaşterii şi iubirii (vezi cap. I, subcapitolul “Dezvoltarea celor douăsprezece forme de manifestare ale cunoaşterii”).
Untdelemn - în contextul pildei celor zece fecioare, simbolizează răbdarea, perseverenţa, străduinţa cu care trebuie să căutăm cunoaşterea şi întronarea în noi a Binelui şi Adevărului.
Ureche - ascultare, supunere, subordonare.
“A tăia urechea” înseamnă a despărţi din necunoaştere, în mod artificial, un mod de gândire, nişte atitudini comportamentale de un alt mod de gândire, care de fapt îl generează pe primul (a despărţi “robul de stăpân”: de exemplu, a despărţi încălcarea celor “zece porunci” de susţinerea în noi a celor şapte “păcate capitale”).
Trebuie identificate legăturile cauzale dintre diferitele noastre moduri greşite de gândire (stabilind care de cine ascultă) şi astfel, să purcedem la eliminarea cauzelor profunde (nu a celor aparente - care întotdeauna par exterioare) ale lor din interiorul nostru (a diferitelor aşteptări false, iluzii şi ataşamente neîntemeiate).
Vameş - în anumite contexte “vameşii” simbolizează “păcatul” (lăcomie, reavoinţă etc.), în altele (de exemplu Matei Vameşul) simbolizează discriminarea, discernământul, capacitatea de a analiza, filtra (vămui) ceea ce este bine pentru noi de ceea ce este rău. (vezi cap. I, subcapitolul “Dăruirea cu discernământ”)
Vânzătorii din Templu - păcate, moduri greşite de gândire, raţionamente greşite care trebuie alungate din psihicul nostru.
Veac - stare psihică specifică la un moment dat.
Astfel “veacul acesta” desemnează starea psihică dominată de păcate şi astfel, caracterizată prin nelinişte, stres, agitaţie, tulburare, suferinţă. Acest “veac” se sfârşeşte odată cu coborârea în noi a noului om (a fiului omului), caracterizat prin atitudini corecte faţă de diferitele aspecte ale realităţii, care ne permit să ne integrăm armonios acestora.
Viaţă veşnică - stare de conştientizare a Eternităţii, a Infinitului, a Atemporalităţii, a Aspaţialităţii, a Ceea ce Este, a Realităţii aşa cum este, nefiltrată şi neintermediată de nici un gând, idee, dogmă sau concept despre ea sau despre diferitele ei aspecte.
Viaţa veşnică este deci “raiul”, viaţa caracterizată de armonie, pace, linişte, integrare armonioasă în Întreg, simţire şi absorbire în Unitate, în Esenţă, în Ceea ce Este, Cunoaştere a Realităţii în sine însuşi prin sine însuşi...
Vierii - simbolizează stăpânii temporari (buni sau răi: virtutea sau păcatul), stăpânii delegaţi “de gospodar” ai personalităţii (ai “viei” - ai structurilor noastre psihico-emoţionale). “Gospodarul” este stăpânul şi creatorul permanent şi de drept al personalităţii: el este Fiinţa, Sinele, Tatăl Interior…
Vie - domeniul psihomental al personalităţii, care aduce foloase (“vin”) celui ce îl stăpâneşte prin cunoaşterea profundă a mecanismului şi legilor după care acesta este organizat.
Vin - simbol al schimbării (deoarece “curge”) şi al rodului acţiunii (al “lucrării viei”), care poate fi bun (fericire, mulţumire) sau rău (suferinţă, nelinişte) pentru noi, în funcţie de cât de bine “lucrăm via”, în funcţie de faptul dacă înlăturăm sau nu din aceasta “buruienile” şi “bolile” (“păcatele”).
Vindecare - procesul de identificare şi corectare a modurilor greşite de gândire, de raportare la diferite aspecte ale realităţii (simbolizate de îndrăciţi, slăbănogi, orbi etc.) prezente în psihicul nostru sub forma a diferite prejudecăţi, iluzii, aşteptări false şi ataşamente neîntemeiate.
Rezultatul acestui proces este armonizarea interioară, cunoaşterea profundă a Realităţii.
Virtute - mod corect de gândire (generator de linişte, pace, fericire, armonie), atitudine, raţionament corect aflat în concordanţă cu aspectele realităţii (fiinţe, evenimente, cunoaştere, percepţie, acţiune etc.) în legătură cu care se formează.
Vis - intuiţie, conştientizare intuitivă, încă slab fundamentată raţional sau experimental a adevărului în legătură cu diferite aspecte ale manifestării.
Vrăjmaş - “păcatul”, “diavolul”, cel ce “seamănă” răul (suferinţa) în noi, modurile greşite de gândire din interiorul psihicului propriu, care ne distrug armonia interioară şi exterioară.
Tată - ceea ce creează, ceea ce dă naştere la ceva (fiului). Astfel, de exemplu, Tatăl interior (numit de unii Fiinţă, Sine, Atman, Purusha, Spirit, Ceea ce Este etc.) este ceea ce generează şi susţine în noi toate manifestările noastre psihico-emoţionale fiind însă distinct de acestea (la fel cum este distinct pictorul de tablourile sale, sau poetul de poeziile sale) şi transcendent lor (pentru dezvoltarea ideii, vezi cap. I, subcapitolul “Manifestările Tatălui Interior. Iertarea”).
Tâlhari - “păcate”, moduri greşite de gândire, care ne distrug (ne ucid, ne fură...) armonia, pacea şi liniştea interioară.
Tânăr - începutul, iniţierea, lipsa de experienţă şi profunzime specifică începutului transformării interioare, a “tinereţii spirituale” (vezi cap. I, subcapitolul “Despre lăcomie, ca lipsă de cumpătare”)
Templul - elementul principal, ideea, modul principal de gândire ce ghidează centrul de greutate (“Ierusalimul” - sistemul principal de valori) al psihicului şi prin aceasta întreaga manifestare psihico-emoţională (toată “ţara lui Israel”) ce caracterizează personalitatea unui om.
Astfel, dacă, de exemplu, acest “templu” este format din dorinţa de putere sau de avere, în jurul lui se formează un centru de greutate (un Ierusalim) dominat de lăcomie, orgoliu, frică, care dă naştere apoi unor manifestări (unei personalităţi, unei “ţări a lui Israel”) caracterizate de rea-voinţă, ură, nelinişte, exagerări, încordări, risipă, zgârcenie, prejudecăţi, dispreţ faţă de semeni etc.
Un astfel de “templu”, dominat de rău, de “păcat”, trebuie distrus, trebuie cercetat cu atenţie (“stând în templu trei zile la doisprezece ani” - vezi cap. I, subcapitolul “Depăşirea instinctului de turmă”) şi trebuie alungaţi din el toţi “vânzătorii” şi “tâlharii” (“păcatele” - vezi cap. I, subcapitolul “Izgonirea “păcatelor” din noi”).
În noul “Templu” construit prin transformare interioară, trebuie să strălucească Binele şi Adevărul; în noul “Ierusalim”, virtuţile; şi în noua “ţară a lui Israel”, toate manifestările acestora. Astfel, în noi se coboară împărăţia Armoniei, Împărăţia Cerurilor.
Pentru ca în noi să se menţină această “Împărăţie a lui Dumnezeu”, trebuie să plătim “darea pentru Templu”, adică să cunoaştem, în profunzime, legile de manifestare ale naturii şi realitatea de esenţă care le transcende (vezi cap. I, subcapitolul “Egoismul aparent - formă a orgoliului”) şi astfel vom ajunge să-l cunoaştem în profunzime pe “cel care este mai mare decât Templul”, pe cel care este dincolo de gânduri, concepte, idei...
Trecătorii - instabilitate, inconstanţă, lipsă de profunzime în raţionamente, superficialitate, cunoaştere aparentă a realităţii şi legilor ei. Toate acestea caracterizează un psihic “păcătos”, dominat de moduri greşite de gândire, care generează suferinţă (vezi cap. I, subcapitolul “Doar “păcatul” zice “virtutea nu e bună!””).
Ţară - în funcţie de context, “ţara” desemnează întregul psihic (Ţara lui Israel) sau doar anumite moduri de gândire, anumite aspecte psihice ce se manifestă în psihicul nostru: conştientizarea contradicţiilor interioare (Ţara lui Iuda), conştientizarea unităţii de esenţă a Întregului (Ţara Cananului) etc.
Ucenici - virtuţi, moduri corecte de gândire, manifestări concrete ale ideii de Bine şi Adevăr, diferite forme de manifestare în noi a cunoaşterii şi iubirii (vezi cap. I, subcapitolul “Dezvoltarea celor douăsprezece forme de manifestare ale cunoaşterii”).
Untdelemn - în contextul pildei celor zece fecioare, simbolizează răbdarea, perseverenţa, străduinţa cu care trebuie să căutăm cunoaşterea şi întronarea în noi a Binelui şi Adevărului.
Ureche - ascultare, supunere, subordonare.
“A tăia urechea” înseamnă a despărţi din necunoaştere, în mod artificial, un mod de gândire, nişte atitudini comportamentale de un alt mod de gândire, care de fapt îl generează pe primul (a despărţi “robul de stăpân”: de exemplu, a despărţi încălcarea celor “zece porunci” de susţinerea în noi a celor şapte “păcate capitale”).
Trebuie identificate legăturile cauzale dintre diferitele noastre moduri greşite de gândire (stabilind care de cine ascultă) şi astfel, să purcedem la eliminarea cauzelor profunde (nu a celor aparente - care întotdeauna par exterioare) ale lor din interiorul nostru (a diferitelor aşteptări false, iluzii şi ataşamente neîntemeiate).
Vameş - în anumite contexte “vameşii” simbolizează “păcatul” (lăcomie, reavoinţă etc.), în altele (de exemplu Matei Vameşul) simbolizează discriminarea, discernământul, capacitatea de a analiza, filtra (vămui) ceea ce este bine pentru noi de ceea ce este rău. (vezi cap. I, subcapitolul “Dăruirea cu discernământ”)
Vânzătorii din Templu - păcate, moduri greşite de gândire, raţionamente greşite care trebuie alungate din psihicul nostru.
Veac - stare psihică specifică la un moment dat.
Astfel “veacul acesta” desemnează starea psihică dominată de păcate şi astfel, caracterizată prin nelinişte, stres, agitaţie, tulburare, suferinţă. Acest “veac” se sfârşeşte odată cu coborârea în noi a noului om (a fiului omului), caracterizat prin atitudini corecte faţă de diferitele aspecte ale realităţii, care ne permit să ne integrăm armonios acestora.
Viaţă veşnică - stare de conştientizare a Eternităţii, a Infinitului, a Atemporalităţii, a Aspaţialităţii, a Ceea ce Este, a Realităţii aşa cum este, nefiltrată şi neintermediată de nici un gând, idee, dogmă sau concept despre ea sau despre diferitele ei aspecte.
Viaţa veşnică este deci “raiul”, viaţa caracterizată de armonie, pace, linişte, integrare armonioasă în Întreg, simţire şi absorbire în Unitate, în Esenţă, în Ceea ce Este, Cunoaştere a Realităţii în sine însuşi prin sine însuşi...
Vierii - simbolizează stăpânii temporari (buni sau răi: virtutea sau păcatul), stăpânii delegaţi “de gospodar” ai personalităţii (ai “viei” - ai structurilor noastre psihico-emoţionale). “Gospodarul” este stăpânul şi creatorul permanent şi de drept al personalităţii: el este Fiinţa, Sinele, Tatăl Interior…
Vie - domeniul psihomental al personalităţii, care aduce foloase (“vin”) celui ce îl stăpâneşte prin cunoaşterea profundă a mecanismului şi legilor după care acesta este organizat.
Vin - simbol al schimbării (deoarece “curge”) şi al rodului acţiunii (al “lucrării viei”), care poate fi bun (fericire, mulţumire) sau rău (suferinţă, nelinişte) pentru noi, în funcţie de cât de bine “lucrăm via”, în funcţie de faptul dacă înlăturăm sau nu din aceasta “buruienile” şi “bolile” (“păcatele”).
Vindecare - procesul de identificare şi corectare a modurilor greşite de gândire, de raportare la diferite aspecte ale realităţii (simbolizate de îndrăciţi, slăbănogi, orbi etc.) prezente în psihicul nostru sub forma a diferite prejudecăţi, iluzii, aşteptări false şi ataşamente neîntemeiate.
Rezultatul acestui proces este armonizarea interioară, cunoaşterea profundă a Realităţii.
Virtute - mod corect de gândire (generator de linişte, pace, fericire, armonie), atitudine, raţionament corect aflat în concordanţă cu aspectele realităţii (fiinţe, evenimente, cunoaştere, percepţie, acţiune etc.) în legătură cu care se formează.
Vis - intuiţie, conştientizare intuitivă, încă slab fundamentată raţional sau experimental a adevărului în legătură cu diferite aspecte ale manifestării.
Vrăjmaş - “păcatul”, “diavolul”, cel ce “seamănă” răul (suferinţa) în noi, modurile greşite de gândire din interiorul psihicului propriu, care ne distrug armonia interioară şi exterioară.
