DRUMUL INTERIOR ÎNTRU DESĂVÂRŞIRE
24 apr. 2008 by Radu Lucian Alexandru
Să ne începem dar incursiunea mirifică în lumea cunoaşterii şi înţelegerii mesajului interior al evangheliilor.
Evanghelia după Matei începe cu cartea neamului lui Isus Hristos. Nu voi interpreta interior această genealogie, deşi având în vedere că fiecare nume care apare aici are şi o semnificaţie anume (Avraam “tatăl unei mulţimi”, Iacov “cel ce ţine de călcâi”, Iuda “Lăudat fie Domnul”…) datorită cara-cteristicii alfabetului ebraic pentru care fiecare literă reprezintă şi un număr şi o idee în acelaşi timp, această interpretare ar putea fi făcută ( în tradiţia iudaică existând o adevărată ştiinţă a numerelor şi numelor, bazată pe această corespondenţă – ştiinţă numită Kabală).
Mă voi grăbi deci să trec la ceea ce ne interesează: istoria lui “Isus”, istoria transformării noastre spirituale din momentul în care El se naşte în noi plăpând şi firav, ca şi copil. Isus în interiorul nostru reprezintă Binele, Adevărul şi Frumosul: “eu sunt calea (binele), adevărul şi viaţa (frumosul)”. Având însă în vedere că Frumosul este o manifestare a Binelui, vom considera în general că Isus are ca şi corespondent în lumea noastră interioară Binele şi Adevărul.
Ca şi formă de prezentare a acestui comentariu autorul a ales să prezinte pentru fiecare pasaj comentat, mai întâi citatul din evanghelie cu litere italice, urmat apoi de interpretarea lui. Propoziţiile care apar între paranteze drepte sunt sumarizări a unor citate mai lungi operate acolo unde autorul a considerat că prin această operaţie de rezumare esenţa mesajului evanghelic nu este alterată. Pildele minunile şi vindecările care apar în evanghelie sunt comentate în două capitole separate.
Pentru o mai uşoară înţelegere a acestui comentariu cititorul poate găsi la sfârşitul cărţii un mini dicţionar în care e prezentată pe scurt simbolistica unui mare număr de cuvinte şi cifre care apar în evanghelii.
De asemenea în ultimul capitol al cărţii cititorul interesat poate găsi câteva „acţiuni utile de pus în practică”, care facilitează aprofundarea cunoaşterii interioare pe care o deţine, fapt ce are ca rezultat o mai mare armonizare a interiorului şi exteriorului deopotrivă.
Aceste menţiuni fiind făcute să nu mai zăbovim şi să ne începem Drumul Interior spre Desăvârşire.
Naşterea în noi a Binelui şi Adevărului
Naşterea lui Isus Hristos
(Matei 1.18-25)
“Maria, mama lui, era logodită cu Iosif, şi înainte ca ei să locuiască împreună, …”
Fecioara Maria reprezintă pe plan interior puritatea, inocenţa, nevinovăţia, gingăşia, deschiderea la nou; ca valori ale laturii bune ale aspectului emoţional al personalităţii aflate la începutul transformării interioare.
Iosif este corespondentul în lumea psihică (mentală - bărbatul) al valorilor emoţionale reprezentate de Maria: curiozitate, răzvrătire, căutarea sinceră a adevărului.
El este fiul lui Iacov, şi ştim că Iacov din Geneză este numit şi Israel “Cel ce se luptă cu Dumnezeu”, deci ne indică aspectul revoltei împotriva vechilor valori, a dogmelor, a prejudecăţilor, a fanatismelor. Dar această revoltă este una instinctivă, scăpată orecum de sub control, insuficient coordonată.
Ceea ce se naşte din această revoltă, când ea începe să fie precisă şi bine direcţionată împotriva răului şi minciunii, este Iosif ceea ce înseamnă “Adaos”, adică revoltei i se adaugă ordinea şi controlul.
“s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt”
Prin unirea incipientă (logodna) a purităţii, inocenţei, nevinovăţiei, blândeţii, gingăşiei, a deschiderii la nou (Maria) cu curiozitatea, răzvrătirea împotriva răului, căutarea sinceră a Adevărului (Iosif), sub acţiunea Duhului Sfânt, este conceput embrionar Binele şi Adevărul (Isus) în interiorul nostru.
Duhul Sfânt este simbol al transformării îndreptate spre desăvârşire (Duh-suflare-schimbare-transformare; Sfânt-desăvârşit-perfect).
“Iosif… şi-a pus de gând s-o lase pe ascuns, dar… i s-a arătat în vis un înger al lui Dumnezeu şi i-a zis: “Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, căci ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt”. Ea va naşte un fiu şi-i vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale. Toate acestea s-au întâmplat ca să se împlinească ce vestise Domnul prin prorocul, care zice: Iată fecioara… va naşte un fiu şi-i va pune numele Emanuil, care tălmăcit înseamnă “Dumnezeu este cu noi”. Iosif a făcut cum îi poruncise îngerul Domnului… dar n-a cunoscut-o până ce ea a născut un fiu.”
La începutul transformării interioare “căutarea sinceră a adevărului” (Iosif), abia manifestată cu adevărat în interiorul nostru, încă nu este destul de bine înrădăcinată în noi şi astfel încă mai simţim tentaţia, ispita de a lăsa la o parte blândeţea, gingăşia (de a o lăsa pe “Maria”) şi de a lucra brutal, dur, impulsiv pentru a ne transforma spiritual.
Dar dacă după un timp de ezitare (specific fiecărui început) depăşim această ispită şi conştientizăm că fără Puritate, Inocenţă, Blândeţe nu putem să mergem pe calea Căutării Adevărului ne vom întoarce la aceste valori. Atunci Binele şi Adevărul (Isus) prin acţiunea lor în interiorul personalităţii noastre (psihic+emoţional - poporul) vor distruge în acesta, greşelile de gândire, de acţiune, de raportare la realitate (păcatele).
Prorocul reprezintă Legea naturii, ceea ce zice el se împlineşte negreşit pentru că e în această lege.
E scris astfel în lege că Dumnezeu (Binele, fericirea, iubirea) este doar cu cel ce se naşte din fecioară, din Inocenţă, Puritate, Blândeţe, Bunăvoinţă, Iubire.
Prin căutarea sinceră a Adevărului (Iosif) nu cunoaştem cu adevărat Puritatea, Inocenţa, Bunăvoinţa, Pacea (Maria) până când în noi, prin unirea incipientă a acestor două părţi (logodna lor), sub impulsul transformării spre desăvârşire (a Duhului Sfânt) nu se nasc primele manifestări concrete ale Binelui şi Adevărului (Fiul-Isus).
Evanghelia după Matei începe cu cartea neamului lui Isus Hristos. Nu voi interpreta interior această genealogie, deşi având în vedere că fiecare nume care apare aici are şi o semnificaţie anume (Avraam “tatăl unei mulţimi”, Iacov “cel ce ţine de călcâi”, Iuda “Lăudat fie Domnul”…) datorită cara-cteristicii alfabetului ebraic pentru care fiecare literă reprezintă şi un număr şi o idee în acelaşi timp, această interpretare ar putea fi făcută ( în tradiţia iudaică existând o adevărată ştiinţă a numerelor şi numelor, bazată pe această corespondenţă – ştiinţă numită Kabală).
Mă voi grăbi deci să trec la ceea ce ne interesează: istoria lui “Isus”, istoria transformării noastre spirituale din momentul în care El se naşte în noi plăpând şi firav, ca şi copil. Isus în interiorul nostru reprezintă Binele, Adevărul şi Frumosul: “eu sunt calea (binele), adevărul şi viaţa (frumosul)”. Având însă în vedere că Frumosul este o manifestare a Binelui, vom considera în general că Isus are ca şi corespondent în lumea noastră interioară Binele şi Adevărul.
Ca şi formă de prezentare a acestui comentariu autorul a ales să prezinte pentru fiecare pasaj comentat, mai întâi citatul din evanghelie cu litere italice, urmat apoi de interpretarea lui. Propoziţiile care apar între paranteze drepte sunt sumarizări a unor citate mai lungi operate acolo unde autorul a considerat că prin această operaţie de rezumare esenţa mesajului evanghelic nu este alterată. Pildele minunile şi vindecările care apar în evanghelie sunt comentate în două capitole separate.
Pentru o mai uşoară înţelegere a acestui comentariu cititorul poate găsi la sfârşitul cărţii un mini dicţionar în care e prezentată pe scurt simbolistica unui mare număr de cuvinte şi cifre care apar în evanghelii.
De asemenea în ultimul capitol al cărţii cititorul interesat poate găsi câteva „acţiuni utile de pus în practică”, care facilitează aprofundarea cunoaşterii interioare pe care o deţine, fapt ce are ca rezultat o mai mare armonizare a interiorului şi exteriorului deopotrivă.
Aceste menţiuni fiind făcute să nu mai zăbovim şi să ne începem Drumul Interior spre Desăvârşire.
Naşterea în noi a Binelui şi Adevărului
Naşterea lui Isus Hristos
(Matei 1.18-25)
“Maria, mama lui, era logodită cu Iosif, şi înainte ca ei să locuiască împreună, …”
Fecioara Maria reprezintă pe plan interior puritatea, inocenţa, nevinovăţia, gingăşia, deschiderea la nou; ca valori ale laturii bune ale aspectului emoţional al personalităţii aflate la începutul transformării interioare.
Iosif este corespondentul în lumea psihică (mentală - bărbatul) al valorilor emoţionale reprezentate de Maria: curiozitate, răzvrătire, căutarea sinceră a adevărului.
El este fiul lui Iacov, şi ştim că Iacov din Geneză este numit şi Israel “Cel ce se luptă cu Dumnezeu”, deci ne indică aspectul revoltei împotriva vechilor valori, a dogmelor, a prejudecăţilor, a fanatismelor. Dar această revoltă este una instinctivă, scăpată orecum de sub control, insuficient coordonată.
Ceea ce se naşte din această revoltă, când ea începe să fie precisă şi bine direcţionată împotriva răului şi minciunii, este Iosif ceea ce înseamnă “Adaos”, adică revoltei i se adaugă ordinea şi controlul.
“s-a aflat însărcinată de la Duhul Sfânt”
Prin unirea incipientă (logodna) a purităţii, inocenţei, nevinovăţiei, blândeţii, gingăşiei, a deschiderii la nou (Maria) cu curiozitatea, răzvrătirea împotriva răului, căutarea sinceră a Adevărului (Iosif), sub acţiunea Duhului Sfânt, este conceput embrionar Binele şi Adevărul (Isus) în interiorul nostru.
Duhul Sfânt este simbol al transformării îndreptate spre desăvârşire (Duh-suflare-schimbare-transformare; Sfânt-desăvârşit-perfect).
“Iosif… şi-a pus de gând s-o lase pe ascuns, dar… i s-a arătat în vis un înger al lui Dumnezeu şi i-a zis: “Iosife, fiul lui David, nu te teme să iei la tine pe Maria, căci ce s-a zămislit în ea este de la Duhul Sfânt”. Ea va naşte un fiu şi-i vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul Lui de păcatele sale. Toate acestea s-au întâmplat ca să se împlinească ce vestise Domnul prin prorocul, care zice: Iată fecioara… va naşte un fiu şi-i va pune numele Emanuil, care tălmăcit înseamnă “Dumnezeu este cu noi”. Iosif a făcut cum îi poruncise îngerul Domnului… dar n-a cunoscut-o până ce ea a născut un fiu.”
La începutul transformării interioare “căutarea sinceră a adevărului” (Iosif), abia manifestată cu adevărat în interiorul nostru, încă nu este destul de bine înrădăcinată în noi şi astfel încă mai simţim tentaţia, ispita de a lăsa la o parte blândeţea, gingăşia (de a o lăsa pe “Maria”) şi de a lucra brutal, dur, impulsiv pentru a ne transforma spiritual.
Dar dacă după un timp de ezitare (specific fiecărui început) depăşim această ispită şi conştientizăm că fără Puritate, Inocenţă, Blândeţe nu putem să mergem pe calea Căutării Adevărului ne vom întoarce la aceste valori. Atunci Binele şi Adevărul (Isus) prin acţiunea lor în interiorul personalităţii noastre (psihic+emoţional - poporul) vor distruge în acesta, greşelile de gândire, de acţiune, de raportare la realitate (păcatele).
Prorocul reprezintă Legea naturii, ceea ce zice el se împlineşte negreşit pentru că e în această lege.
E scris astfel în lege că Dumnezeu (Binele, fericirea, iubirea) este doar cu cel ce se naşte din fecioară, din Inocenţă, Puritate, Blândeţe, Bunăvoinţă, Iubire.
Prin căutarea sinceră a Adevărului (Iosif) nu cunoaştem cu adevărat Puritatea, Inocenţa, Bunăvoinţa, Pacea (Maria) până când în noi, prin unirea incipientă a acestor două părţi (logodna lor), sub impulsul transformării spre desăvârşire (a Duhului Sfânt) nu se nasc primele manifestări concrete ale Binelui şi Adevărului (Fiul-Isus).
