Postul "de grabă", "de judecată" şi "de gândire"
25 apr. 2008 by Radu Lucian Alexandru
Prin lectura anumitor scrieri (indiferent de originea lor) nu putem ajunge la adevăr. La acesta se poate ajunge întotdeauna doar prin percepţie directă.
De aceea mărturiile despre anumite realităţi spirituale şi raţionamentele legate de acestea, expuse de o persoană sau alta, trebuie luate doar ca ceea ce sunt: doar nişte ghizi, doar nişte indicatoare care ne arată ce trebuie să facem pentru a ajunge noi înşine să percepem în mod direct realităţile despre care aceste mărturii sau raţionamente ne vorbesc.
Putem cunoaşte adevărul despre o anumită realitate doar când ajungem să o percepem în mod direct, prin noi înşine.
Singura sursă a adevărului se află deci în noi înşine şi aici e singurul loc unde trebuie să o căutăm deoarece aici e singurul loc unde o vom găsi (pentru dezvoltarea ideii vezi cap. II, subcapitolele “Viziunea Realităţii” şi “Necesitatea cunoaşterii legilor de organizare ale naturii”).
În acest scop ne este util să ţinem următoarele posturi:
A. Postul de grabă
Să ne propunem ca pentru o perioadă de timp (de 21 de zile) în fiecare zi să ţinem măcar o oră de “post de grabă” (oră pe care ne-o vom stabili dinainte şi o vom respecta pe cât posibil): în acea oră să ne găsim un loc liniştit în care să nu ne deranjeze nimeni şi să începem să ne analizăm cu atenţie modul de a fi şi de a acţiona, să analizăm dacă acestea ne sunt cu adevărat utile, dacă acestea cu adevărat ne aduc liniştea, pacea, mulţumirea, fericirea pe care cu toţii o căutăm.
Câteva subiecte esenţiale de analizat sunt:
1. În prima zi de post de grabă:- Îmi este util să fiu orgolios, răuvoitor - mă simt bine atunci când mă comport faţă de ceilalţi cu reavoinţă, când nu vreau să-i ascult pe ceilalţi, când îi privesc cu dispreţ sau superioritate pe aceştia?
- Mă simt fericit atunci când, rănit fiindu-mi orgoliul, răspund cu injurii, violenţă, reavoinţă, stare de nelinişte?
Vom încerca să ne reamintim o circumstanţă în care am fost orgolioşi (vanitoşi, răuvoitori, dispreţuitori…) şi o vom scrie într-un caiet (acest caiet îl vom împărţii în şapte părţi egale: câte una pentru fiecare din cele şapte “păcate capitale” şi îl vom destina exclusiv analizei acestora – să numim convenţional acest caiet “caietul de post”), apoi vom încerca să înţelegem:
- Dacă ne-a fost cu adevărat util să adoptăm atitudinea de orgoliu şi acţiunile care au decurs din ea (ne-am simţit noi cu adevărat fericiţi după aceea?);
- Dacă nu, de ce nu?
- Cum ar fi trebuit să ne comportăm în acea circumstanţă ca să obţinem efecte cu adevărat favorabile nouă (pace, linişte, fericire…)? (Oare nu cu iubire, smerenie, bunăvoinţă?)
- Ce este greşit în modul de gândire ce caracterizează orgoliului?
Vom medita la toate acestea şi vom încerca să găsim un răspuns profund şi bine întemeiat la fiecare din întrebările de mai sus. Acest răspuns îl vom scrie pe caiet (imediat după exemplu) pentru a putea să-l conştientizăm mai bine şi pentru a-l putea aprofunda ulterior cu ocazia următorului “post de grabă” pe care îl vom dedica analizei orgoliului. Atunci vom căuta alte exemple de manifestare ale orgoliului din noi pe care le vom analiza în amănunţime spre a identifica greşeala de gândire ce caracterizează acest “păcat capital”.
2. În al doilea post de grabă (a doua zi după ce am început să ţinem această formă de post, de preferat la aceeaşi oră ca şi în ziua precedentă):
- Îmi foloseşte cu adevărat să susţin (indiferent de motiv) în psihicul meu o atitudine de mânie?
- Oare atunci când fac acest lucru nu mă simt neliniştit, agitat, stresat, suferind?
- Oare nu este acesta un semnal că în acel moment nu gândesc corect (de o manieră care să permită realizarea unei armonii interioare şi exterioare) şi astfel nu fac decât să poftesc suferinţa în mine?
Vom identifica un exemplu sau mai multe din cursul acelei zile sau din precedentele în care am fost mânioşi din diferite cauze. Îl vom scrie în acelaşi caiet în care am notat ieri şi exemplul de orgoliu şi vom începe să-l analizăm spre a înţelege:
- De ce în acea circumstanţă nu ne-a fost cu adevărat util (nu ne-a adus fericirea) să manifestăm mânia?
- Dacă nu ne era mai util să păstrăm în interior o atitudine de calm, de blândeţe, de bunăvoinţă şi cu această atitudine să depăşim circumstanţa care ne-a cauzat identificarea cu acest mod greşit de gândire care este mânia?
- De ce este greşit modul de gândire ce caracterizează mânia ? Oare nu constă el într-o aşteptare falsă sau într-un ataşament neîntemeiat (vezi dicţionarul tehnic pentru înţelegerea semnificaţiei acestor doi termeni)?
Vom răspunde în scris la toate aceste întrebări pentru a putea să aprofundăm ulterior răspunsurile date (toate rezultatele analizelor noastre de pe durata postului de grabă le vom scrie spre a le conştientiza mai bine şi pentru a putea să le aprofundăm ulterior cu ocazia următoarelor posturi de grabă).
3. În ziua a treia de post de grabă:- Îmi este folositor cu adevărat să fiu lacom, să fiu necumpătat (adică să fiu zgârcit sau risipitor) când am puterea de a-i ajuta pe ceilalţi şi pe mine însumi (cu cunoaştere, înţelegere, bani, prin măsuri legislative…) spre a realiza armonia?
- Care este diferenţa dintre necesitate şi lăcomie?
- Ce este necesar să am cu adevărat spre a fi fericit?
- Vreau eu ceea ce e necesar sau mai puţin?
- A avea o avere cât mai mare duce la dobândirea automată a fericirii?
- Ce este fericirea ? Când suntem fericiţi cu adevărat?
Vom căuta să identificăm un exemplu sau mai multe în care am fost necumpătaţi (risipitori sau zgârciţi) şi-l vom nota în caietul de post încercând să înţelegem:
- care ne sunt necesităţile la nivel fizic, energetic, emoţional, mental, cauzal, intuiţional şi volitiv care odată împlinite ne-ar aduce armonia pe fiecare din aceste planuri şi pe ansamblul fiinţei noastre. Căutăm noi să ne îndeplinim aceste necesităţi? (Facem acţiuni concrete îndreptate în acest sens?)
- dacă ceea ce avem temporar în proprietate (cunoaştere, forţă, avere, putere politică…) este bine folosit pentru a-i ajuta pe ceilalţi (ştiut fiind faptul că binele lor adevărat este şi binele nostru adevărat – noi fiind legaţi de ceilalţi prin legătura iubirii universale, şi că doar astfel (contribuind la realizarea armoniei universale) putem dobândi fericirea).
- dacă nu cumva cel mai mare egoist nu e în fapt, nimeni altcineva, decât cel mai mare altruist.
(Vom nota şi rezultatele acestei analize în acelaşi caiet.)
4. În ziua a patra a postului de grabă:
- Sunt eu fericit atunci când sunt trist?
- Starea de suferinţă interioară ce însoţeşte modul de gândire specific tristeţii nu este oare un semnal că în acel moment (în care susţin tristeţea în mine) nu gândesc corect (de o manieră care să mă armonizeze şi să-mi aducă liniştea interioară)? Oare vreau eu cu adevărat această linişte (din moment ce mă încăpăţânez să susţin în mine tristeţea), sau de fapt vreau să sufăr? (Prezenţa tristeţii implică suferinţa!)
Ne vom gândi la o circumstanţă, sau mai multe în care am fost trişti şi o vom descrie în caietul de post la capitolul “tristeţe” (unul din cele şapte pe care le are caietul) şi pe baza analizei ei vom încerca să înţelegem:
- Oare modul de gândire ce susţine în noi starea de tristeţe nu e caracterizat în mod fundamental de o aşteptare falsă (ne aşteptăm să se întâmple lucruri imposibile) sau de un ataşament neîntemeiat?
- Oare suferinţa care caracterizează tristeţea nu ne indică că întârziem să ne adaptăm unei schimbări care a avut loc (în legătură cu un obiect, o fiinţă, un eveniment) şi astfel ne punem în pericol armonia psihico-fizică?
- Oare a constata în mod obiectiv şi detaşat (fără a mai susţine în noi aşteptări false şi ataşamente neîntemeiate prin identificarea cu ele) schimbarea care a avut loc precum şi acţiunea specifică necesară pentru a ne adapta acestei schimbări şi punerea ei în practică, nu este o atitudine, un mod de gândire corect? (Apt să aducă în interiorul nostru liniştea, pacea, mulţumirea alungate de apariţia în noi a tristeţii, în urma impactul cu schimbarea.)
Concluziile le trecem în caietul de post şi le vom aprofunda ulterior.
5. În ziua a cincea de post (de grabă):
- Ce este lenea? Este ea un mod greşit de gândire?
- În ce constă ea?
Identificăm un caz în care am fost leneşi şi după ce îl scriem în caietul de post începem a-l analiza. Ne vom întreba încercând să găsim răspunsuri:
- este lenea lipsa unui obiectiv clar şi profund înţeles?
- ce vreau eu cu adevărat?
- ce nu vreau? (suferinţă – neînţelegeri, boală, sărăcie…?)
- ce este suferinţa?
Vom încerca să conştientizăm ce vrem şi ce nu vrem, vom încerca să conştientizăm în profunzime acţiunile pe care trebuie să le desfăşurăm spre a atinge ceea ce vrem şi a evita ceea ce nu vrem.
Vom planifica aceste acţiuni pe termen scurt şi pe termen lung.
Vom scrie pe o foaie de hârtie principalele trei lucruri pe care le vrem şi principalele trei pe care nu le vrem şi o vom pune într-un loc unde să o putem vedea zilnic (pentru a ne conştientiza aceste dorinţe cât mai bine). Astfel lenea va dispare de la sine.
6. În a şasea zi de post:
- de ce atunci când mi-e frică sunt neliniştit, stresat, agitat, adică cu alte cuvinte sufăr? Oare nu pentru că nu gândesc corect (de o manieră armonioasă) în acel moment?
- care este diferenţa dintre frică şi prevedere?
Exemplul de frică identificat îl scriem în caiet şi îl analizăm, încercând să înţelegem în profunzime:
- care este gândirea greşită specifică fricii?
- cine suntem noi cu adevărat (să conştientizăm că nu suntem trupul, emoţiile, gândurile…[2]).
- oare prevederea ca atitudine de constatare detaşată şi obiectivă a obstacolelor precum şi a mijloacelor de depăşire a lor (atitudine însoţită de linişte, pace, calm) nu ne este mult mai utilă decât frica (atitudinea de identificare cu obstacolele - datorită unor aşteptări false şi ataşamente neîntemeiate – caracterizată de agitaţie inutilă, stres, nelinişte…)?
Vom nota, spre a le aprofunda ulterior, răspunsurile la aceste întrebări în caietul de post!
7. În a şaptea zi de post:- sunt curvia, preacurvia, lipsa de continenţă şi lipsa de control a dorinţelor şi plăcerii câteva dintre aspectele de manifestare ale desfrâului?
- de ce curvia, ca lipsă de sinceritate cu ceilalţi şi cu noi înşine, nu ne poate aduce fericirea?
- de ce preacurvia (dezmăţul, prostituţia, homosexualitatea, viaţa sexuală dezordonată…) nu ne permite să realizăm armonia interioară şi armonia socială (producându-ne astfel suferinţă)?
- în ce constă lipsa de continenţă? Se pot lua ca punct de pornire în analiza acestui aspect al desfrâului (şi a altor aspecte) scrierile tantrice budiste, taoiste, gnostice… care tratează acest subiect. De exemplu: Tao şi arta de a iubi de Jolang Chang; Orgasmul multiplu masculin de Mantak Chia şi Douglas Abrams Arava; Tantra yoga de Mihaela Ambăruş şi Gabriela Ambăruş; Căsătoria perfectă de Samael Aun Weor; Mesagerii - Viaţa pe Geea apărută la editura Solteris etc. A se vedea de asemenea (pentru citate biblice legate de acest subiect) cap III subcapitolul I “Conjunctura pe care o căutăm – 10. Soţul şi soţia. Legământul şi misterul căsătoriei” din cartea “Deschiderea universului” de Radu Lucian Alexandru.
- ne este avantajos să ne lăsăm conduşi de dorinţe şi plăceri scăpate de sub control? Nu ne este mai util să căutăm a înţelege în profun-zime mecanismele de manifestare ale dorinţei şi plăcerii şi astfel a le stăpâni pe acestea prin transcenderea lor?
Se vor analiza exemple în care am avut o atitudine de curvie, adică de lipsă de sinceritate faţă de ceilalţi (când i-am minţit şi ne-am comportat de o manieră nearmonioasă faţă de ei) pentru a conştientiza de ce în acele momente nu aveam cum să fim mulţumiţi şi fericiţi cu adevărat sau exemple de preacurvie (dacă este cazul) încercând să înţelegem că o astfel de atitudine nu poate să conducă la cunoaşterea iubirii adevărate şi nici la realizarea unei armonii emoţionale sau sociale deoarece ea e îndreptată înspre distrugerea acestor armonii.
De asemenea dacă suntem căsătoriţi vom căuta să practicăm cu soţul (soţia) actul sexual cu continenţă (în care bărbatul se abţine de la ejaculare iar femeia de la descărcare sexuală) pentru a cunoaşte orgasmul multiplu ca mijloc de deschidere a noastră spre cunoaşterea unor realităţi spirituale superioare.
În cadrul unei legături stabile (a căsătoriei) cu o fiinţă de sex opus având ca scop ajutorarea reciprocă pentru realizarea în noi şi în afara noastră a Binelui şi Adevărului, prin practica actului sexual cu continenţă, în condiţiile unei profunde sincerităţi între cei doi şi a unei profunde cunoaşteri şi stăpâniri a mecanismelor de manifestare ale actului sexual şi ale dorinţei şi plăcerii, fiinţa noastră se poate deschide spre experimentarea adevăratei iubiri şi spre experimentarea a Ceea Ce Este…
8. Din ziua a opta până în ziua a patrusprezecea a postului vom medita în fiecare zi asupra unuia din următoarele subiecte (urmând acelaşi demers ca şi în zilele precedente):
Iubirea şi Dreptatea
Iertarea
Binele, Sistemul şi Armonia
Suferinţa şi Fericirea
păcatul şi Virtutea
Mântuirea (eliberarea, iluminarea…) şi Adevărul
Dumnezeu
Pentru fiecare dintre acestea vom încerca să găsim răspuns la următoarele întrebări:
Cum se manifestă?
În ce constau?
Care este rolul lor în creaţie?
Cum pot fi simţite?
Care este avantajul cunoaşterii în profunzime a realităţilor desemnate de acestea?
9. Din ziua a patrusprezecea până în ziua a douăzeci şi una vom reveni asupra aceloraşi subiecte ca în primele şapte zile de post de grabă pentru a le aprofunda.
Parcurgerea unui astfel de post de grabă în modul menţionat mai sus negreşit ajută fiinţa spre înţelegerea mai profundă a realităţilor înconjurătoare, la alungarea din sine a modurilor greşite de gândire şi percepţie a realităţii, la întărirea stăpânirii de sine, la o mai puternică întronare în sine a Binelui şi Adevărului, a Virtuţii şi Cunoaşterii.
Să nu credeţi că acest post este uşor de ţinut şi nici să nu-i subestimaţi posibilul impact asupra propriului psihic: el este un exerciţiu de transformare înspre Bine şi Adevăr a cărui rezultate vor fi simţite la scurt timp de la începerea practicării lui.
Este recomandat să începeţi să ţineţi acest post de grabă încă de astăzi începând: pentru aceasta stabiliţi-vă o oră din zi când ştiţi că de obicei sunteţi mai liberi şi la aceeaşi oră în fiecare zi pe toată durata postului urmaţi indicaţiile date pentru acea zi.
Rezultatele vă vor surprinde şi pe dumneavoastră.
B. Postul de judecată
Postul de judecată constă în renunţarea la prejudecăţi, la a mai privi realitatea doar prin filtrul aceloraşi vechi atitudini şi moduri de gândire create în noi cândva în trecut.
Dacă avem, de exemplu, anumite păreri puternic înrădăcinate în noi (prin continua lor repetare) în legătură cu rolul spiritualităţii sau al materiei, sau în legătură cu ce este religia, mântuirea, păcatul, divinitatea, iadul etc. pe perioada postului de judecată vom pune sub semnul întrebării aceste păreri şi vom căuta sinceri păreri contrare sau diferite de ale noastre în legătură cu aceste aspecte.
De exemplu ne propunem ca într-o zi să ţinem post de judecată în legătură cu noţiunile de păcat şi virtute.
În acea zi vom căuta să identificăm cât mai multe păreri în legătură cu aceste noţiuni şi le vom analiza obiectiv (fără a considera din start doar pe unele din ele corecte – anume pe cele care se potrivesc cu vechile noastre puncte de vedere) pe baza raţiunii şi dovezilor pe care ni le aduce percepţia directă a realităţilor în legătură cu care aceste noţiuni se formează.
Se recomandă ca acest post de judecată să fie făcut pe durata a şapte zile: în fiecare din aceste zile vom căuta să analizăm obiectiv (renunţând pe această perioadă la considerarea din start, ca fiind adevărate, a vechilor noastre puncte de vedere – renunţând la susţinerea în noi a unor prejudecăţi în legătură cu aspectele cercetate) câte unul din cele şapte subiecte menţionate când am descris postul de grabă la punctul 8 (iubirea şi dreptatea, iertarea; binele, sistemul şi armonia…)
Practicarea unui astfel de post va permite psihicului nostru să se deschidă la noi puncte de vedere, la cunoaşterea unor noi realităţi, la înţelegerea mai profundă a realităţii în care ne manifestăm şi astfel vom putea realiza o mai mare armonizare interioară şi exterioară.
O altă formă de practicare a postului de judecată este ca pe timpul uni zile (sau mai multe) să renunţăm să mai privim aspectele realităţii cu care ne întâlnim (fiinţe, evenimente, instituţii, realităţi religioase, filozofice, economice…) pe perioada postului (recomandat de a fi de cel puţin o zi) din acelaşi vechi punct de vedere din care le priveam de obicei. Vom încerca pentru fiecare din aceste aspecte să identificăm cel puţin trei puncte de vedere distincte în ceea ce le priveşte şi să încercăm a le analiza în corelaţie, fără a presupune din start că vreo unul dintre aceste puncte de vedere este corect şi oricare altul este greşit.
De exemplu vedem că pe parcursul zilei apare în noi orgoliul, mânia, lăcomia, frica, tristeţea sau desfrâul: vom încerca să analizăm aceste atitudini mentale din cu totul alte puncte de vedere decât de obicei: vom înceta să le mai justificăm, să le mai considerăm întemeiate şi vom căuta să înţelegem în profunzime motivele pentru care ele nu sunt atitudini cu adevărat favorabile pentru noi.
C. Postul de gândire
Acest post constă în încetarea de a mai susţine în psihic orice gând (indiferent de natura lui – corect sau greşit) pentru o anumită perioadă de timp. Pe această perioadă (de cel puţin cincisprezece minute) adoptăm o atitudine de contemplare atât faţă de propriile gânduri (doar le privim pe acestea, nu încercăm să le analizăm sau să le dezvoltăm în nici un fel) şi acţiuni (doar ne contemplăm propriile acţiuni, suntem atenţi doar la acestea: dacă mergem doar mergem, dacă mâncăm doar mâncăm, dacă stăm doar stăm…, doar conştientizăm aceste acţiuni – nu încercăm să le analizăm, să le înţelegem, doar le contemplăm pur şi simplu…) cât şi faţă de ceea ce ne înconjoară (doar privim, ascultăm, simţim… doar contemplăm ceea ce ne înconjoară fără a analiza în nici un fel realităţile înconjurătoare). Pentru dezvoltarea exerciţiului vezi şi cap. I, subcapitolul “Postul. Primele sclipiri ale cunoaşterii Adevărului”.
Scopul acestui post este să ne facă să atingem transcenderea gândului şi cuvântului, percepţia directă a ceea ce este…
Primele practici ale acestui post (pe perioade de cel puţin treizeci de minute) ne vor face să simţim o senzaţie de detaşare, de atemporalitate, de eternitate – este conşientizarea prezentului…
Apoi pe măsură ce ne mărim capacitatea de concentrare şi astfel putem susţine acest post pe perioade din ce în ce mai lungi de timp ne apropiem de atingerea scopului …
De aceea mărturiile despre anumite realităţi spirituale şi raţionamentele legate de acestea, expuse de o persoană sau alta, trebuie luate doar ca ceea ce sunt: doar nişte ghizi, doar nişte indicatoare care ne arată ce trebuie să facem pentru a ajunge noi înşine să percepem în mod direct realităţile despre care aceste mărturii sau raţionamente ne vorbesc.
Putem cunoaşte adevărul despre o anumită realitate doar când ajungem să o percepem în mod direct, prin noi înşine.
Singura sursă a adevărului se află deci în noi înşine şi aici e singurul loc unde trebuie să o căutăm deoarece aici e singurul loc unde o vom găsi (pentru dezvoltarea ideii vezi cap. II, subcapitolele “Viziunea Realităţii” şi “Necesitatea cunoaşterii legilor de organizare ale naturii”).
În acest scop ne este util să ţinem următoarele posturi:
A. Postul de grabă
Să ne propunem ca pentru o perioadă de timp (de 21 de zile) în fiecare zi să ţinem măcar o oră de “post de grabă” (oră pe care ne-o vom stabili dinainte şi o vom respecta pe cât posibil): în acea oră să ne găsim un loc liniştit în care să nu ne deranjeze nimeni şi să începem să ne analizăm cu atenţie modul de a fi şi de a acţiona, să analizăm dacă acestea ne sunt cu adevărat utile, dacă acestea cu adevărat ne aduc liniştea, pacea, mulţumirea, fericirea pe care cu toţii o căutăm.
Câteva subiecte esenţiale de analizat sunt:
1. În prima zi de post de grabă:- Îmi este util să fiu orgolios, răuvoitor - mă simt bine atunci când mă comport faţă de ceilalţi cu reavoinţă, când nu vreau să-i ascult pe ceilalţi, când îi privesc cu dispreţ sau superioritate pe aceştia?
- Mă simt fericit atunci când, rănit fiindu-mi orgoliul, răspund cu injurii, violenţă, reavoinţă, stare de nelinişte?
Vom încerca să ne reamintim o circumstanţă în care am fost orgolioşi (vanitoşi, răuvoitori, dispreţuitori…) şi o vom scrie într-un caiet (acest caiet îl vom împărţii în şapte părţi egale: câte una pentru fiecare din cele şapte “păcate capitale” şi îl vom destina exclusiv analizei acestora – să numim convenţional acest caiet “caietul de post”), apoi vom încerca să înţelegem:
- Dacă ne-a fost cu adevărat util să adoptăm atitudinea de orgoliu şi acţiunile care au decurs din ea (ne-am simţit noi cu adevărat fericiţi după aceea?);
- Dacă nu, de ce nu?
- Cum ar fi trebuit să ne comportăm în acea circumstanţă ca să obţinem efecte cu adevărat favorabile nouă (pace, linişte, fericire…)? (Oare nu cu iubire, smerenie, bunăvoinţă?)
- Ce este greşit în modul de gândire ce caracterizează orgoliului?
Vom medita la toate acestea şi vom încerca să găsim un răspuns profund şi bine întemeiat la fiecare din întrebările de mai sus. Acest răspuns îl vom scrie pe caiet (imediat după exemplu) pentru a putea să-l conştientizăm mai bine şi pentru a-l putea aprofunda ulterior cu ocazia următorului “post de grabă” pe care îl vom dedica analizei orgoliului. Atunci vom căuta alte exemple de manifestare ale orgoliului din noi pe care le vom analiza în amănunţime spre a identifica greşeala de gândire ce caracterizează acest “păcat capital”.
2. În al doilea post de grabă (a doua zi după ce am început să ţinem această formă de post, de preferat la aceeaşi oră ca şi în ziua precedentă):
- Îmi foloseşte cu adevărat să susţin (indiferent de motiv) în psihicul meu o atitudine de mânie?
- Oare atunci când fac acest lucru nu mă simt neliniştit, agitat, stresat, suferind?
- Oare nu este acesta un semnal că în acel moment nu gândesc corect (de o manieră care să permită realizarea unei armonii interioare şi exterioare) şi astfel nu fac decât să poftesc suferinţa în mine?
Vom identifica un exemplu sau mai multe din cursul acelei zile sau din precedentele în care am fost mânioşi din diferite cauze. Îl vom scrie în acelaşi caiet în care am notat ieri şi exemplul de orgoliu şi vom începe să-l analizăm spre a înţelege:
- De ce în acea circumstanţă nu ne-a fost cu adevărat util (nu ne-a adus fericirea) să manifestăm mânia?
- Dacă nu ne era mai util să păstrăm în interior o atitudine de calm, de blândeţe, de bunăvoinţă şi cu această atitudine să depăşim circumstanţa care ne-a cauzat identificarea cu acest mod greşit de gândire care este mânia?
- De ce este greşit modul de gândire ce caracterizează mânia ? Oare nu constă el într-o aşteptare falsă sau într-un ataşament neîntemeiat (vezi dicţionarul tehnic pentru înţelegerea semnificaţiei acestor doi termeni)?
Vom răspunde în scris la toate aceste întrebări pentru a putea să aprofundăm ulterior răspunsurile date (toate rezultatele analizelor noastre de pe durata postului de grabă le vom scrie spre a le conştientiza mai bine şi pentru a putea să le aprofundăm ulterior cu ocazia următoarelor posturi de grabă).
3. În ziua a treia de post de grabă:- Îmi este folositor cu adevărat să fiu lacom, să fiu necumpătat (adică să fiu zgârcit sau risipitor) când am puterea de a-i ajuta pe ceilalţi şi pe mine însumi (cu cunoaştere, înţelegere, bani, prin măsuri legislative…) spre a realiza armonia?
- Care este diferenţa dintre necesitate şi lăcomie?
- Ce este necesar să am cu adevărat spre a fi fericit?
- Vreau eu ceea ce e necesar sau mai puţin?
- A avea o avere cât mai mare duce la dobândirea automată a fericirii?
- Ce este fericirea ? Când suntem fericiţi cu adevărat?
Vom căuta să identificăm un exemplu sau mai multe în care am fost necumpătaţi (risipitori sau zgârciţi) şi-l vom nota în caietul de post încercând să înţelegem:
- care ne sunt necesităţile la nivel fizic, energetic, emoţional, mental, cauzal, intuiţional şi volitiv care odată împlinite ne-ar aduce armonia pe fiecare din aceste planuri şi pe ansamblul fiinţei noastre. Căutăm noi să ne îndeplinim aceste necesităţi? (Facem acţiuni concrete îndreptate în acest sens?)
- dacă ceea ce avem temporar în proprietate (cunoaştere, forţă, avere, putere politică…) este bine folosit pentru a-i ajuta pe ceilalţi (ştiut fiind faptul că binele lor adevărat este şi binele nostru adevărat – noi fiind legaţi de ceilalţi prin legătura iubirii universale, şi că doar astfel (contribuind la realizarea armoniei universale) putem dobândi fericirea).
- dacă nu cumva cel mai mare egoist nu e în fapt, nimeni altcineva, decât cel mai mare altruist.
(Vom nota şi rezultatele acestei analize în acelaşi caiet.)
4. În ziua a patra a postului de grabă:
- Sunt eu fericit atunci când sunt trist?
- Starea de suferinţă interioară ce însoţeşte modul de gândire specific tristeţii nu este oare un semnal că în acel moment (în care susţin tristeţea în mine) nu gândesc corect (de o manieră care să mă armonizeze şi să-mi aducă liniştea interioară)? Oare vreau eu cu adevărat această linişte (din moment ce mă încăpăţânez să susţin în mine tristeţea), sau de fapt vreau să sufăr? (Prezenţa tristeţii implică suferinţa!)
Ne vom gândi la o circumstanţă, sau mai multe în care am fost trişti şi o vom descrie în caietul de post la capitolul “tristeţe” (unul din cele şapte pe care le are caietul) şi pe baza analizei ei vom încerca să înţelegem:
- Oare modul de gândire ce susţine în noi starea de tristeţe nu e caracterizat în mod fundamental de o aşteptare falsă (ne aşteptăm să se întâmple lucruri imposibile) sau de un ataşament neîntemeiat?
- Oare suferinţa care caracterizează tristeţea nu ne indică că întârziem să ne adaptăm unei schimbări care a avut loc (în legătură cu un obiect, o fiinţă, un eveniment) şi astfel ne punem în pericol armonia psihico-fizică?
- Oare a constata în mod obiectiv şi detaşat (fără a mai susţine în noi aşteptări false şi ataşamente neîntemeiate prin identificarea cu ele) schimbarea care a avut loc precum şi acţiunea specifică necesară pentru a ne adapta acestei schimbări şi punerea ei în practică, nu este o atitudine, un mod de gândire corect? (Apt să aducă în interiorul nostru liniştea, pacea, mulţumirea alungate de apariţia în noi a tristeţii, în urma impactul cu schimbarea.)
Concluziile le trecem în caietul de post şi le vom aprofunda ulterior.
5. În ziua a cincea de post (de grabă):
- Ce este lenea? Este ea un mod greşit de gândire?
- În ce constă ea?
Identificăm un caz în care am fost leneşi şi după ce îl scriem în caietul de post începem a-l analiza. Ne vom întreba încercând să găsim răspunsuri:
- este lenea lipsa unui obiectiv clar şi profund înţeles?
- ce vreau eu cu adevărat?
- ce nu vreau? (suferinţă – neînţelegeri, boală, sărăcie…?)
- ce este suferinţa?
Vom încerca să conştientizăm ce vrem şi ce nu vrem, vom încerca să conştientizăm în profunzime acţiunile pe care trebuie să le desfăşurăm spre a atinge ceea ce vrem şi a evita ceea ce nu vrem.
Vom planifica aceste acţiuni pe termen scurt şi pe termen lung.
Vom scrie pe o foaie de hârtie principalele trei lucruri pe care le vrem şi principalele trei pe care nu le vrem şi o vom pune într-un loc unde să o putem vedea zilnic (pentru a ne conştientiza aceste dorinţe cât mai bine). Astfel lenea va dispare de la sine.
6. În a şasea zi de post:
- de ce atunci când mi-e frică sunt neliniştit, stresat, agitat, adică cu alte cuvinte sufăr? Oare nu pentru că nu gândesc corect (de o manieră armonioasă) în acel moment?
- care este diferenţa dintre frică şi prevedere?
Exemplul de frică identificat îl scriem în caiet şi îl analizăm, încercând să înţelegem în profunzime:
- care este gândirea greşită specifică fricii?
- cine suntem noi cu adevărat (să conştientizăm că nu suntem trupul, emoţiile, gândurile…[2]).
- oare prevederea ca atitudine de constatare detaşată şi obiectivă a obstacolelor precum şi a mijloacelor de depăşire a lor (atitudine însoţită de linişte, pace, calm) nu ne este mult mai utilă decât frica (atitudinea de identificare cu obstacolele - datorită unor aşteptări false şi ataşamente neîntemeiate – caracterizată de agitaţie inutilă, stres, nelinişte…)?
Vom nota, spre a le aprofunda ulterior, răspunsurile la aceste întrebări în caietul de post!
7. În a şaptea zi de post:- sunt curvia, preacurvia, lipsa de continenţă şi lipsa de control a dorinţelor şi plăcerii câteva dintre aspectele de manifestare ale desfrâului?
- de ce curvia, ca lipsă de sinceritate cu ceilalţi şi cu noi înşine, nu ne poate aduce fericirea?
- de ce preacurvia (dezmăţul, prostituţia, homosexualitatea, viaţa sexuală dezordonată…) nu ne permite să realizăm armonia interioară şi armonia socială (producându-ne astfel suferinţă)?
- în ce constă lipsa de continenţă? Se pot lua ca punct de pornire în analiza acestui aspect al desfrâului (şi a altor aspecte) scrierile tantrice budiste, taoiste, gnostice… care tratează acest subiect. De exemplu: Tao şi arta de a iubi de Jolang Chang; Orgasmul multiplu masculin de Mantak Chia şi Douglas Abrams Arava; Tantra yoga de Mihaela Ambăruş şi Gabriela Ambăruş; Căsătoria perfectă de Samael Aun Weor; Mesagerii - Viaţa pe Geea apărută la editura Solteris etc. A se vedea de asemenea (pentru citate biblice legate de acest subiect) cap III subcapitolul I “Conjunctura pe care o căutăm – 10. Soţul şi soţia. Legământul şi misterul căsătoriei” din cartea “Deschiderea universului” de Radu Lucian Alexandru.
- ne este avantajos să ne lăsăm conduşi de dorinţe şi plăceri scăpate de sub control? Nu ne este mai util să căutăm a înţelege în profun-zime mecanismele de manifestare ale dorinţei şi plăcerii şi astfel a le stăpâni pe acestea prin transcenderea lor?
Se vor analiza exemple în care am avut o atitudine de curvie, adică de lipsă de sinceritate faţă de ceilalţi (când i-am minţit şi ne-am comportat de o manieră nearmonioasă faţă de ei) pentru a conştientiza de ce în acele momente nu aveam cum să fim mulţumiţi şi fericiţi cu adevărat sau exemple de preacurvie (dacă este cazul) încercând să înţelegem că o astfel de atitudine nu poate să conducă la cunoaşterea iubirii adevărate şi nici la realizarea unei armonii emoţionale sau sociale deoarece ea e îndreptată înspre distrugerea acestor armonii.
De asemenea dacă suntem căsătoriţi vom căuta să practicăm cu soţul (soţia) actul sexual cu continenţă (în care bărbatul se abţine de la ejaculare iar femeia de la descărcare sexuală) pentru a cunoaşte orgasmul multiplu ca mijloc de deschidere a noastră spre cunoaşterea unor realităţi spirituale superioare.
În cadrul unei legături stabile (a căsătoriei) cu o fiinţă de sex opus având ca scop ajutorarea reciprocă pentru realizarea în noi şi în afara noastră a Binelui şi Adevărului, prin practica actului sexual cu continenţă, în condiţiile unei profunde sincerităţi între cei doi şi a unei profunde cunoaşteri şi stăpâniri a mecanismelor de manifestare ale actului sexual şi ale dorinţei şi plăcerii, fiinţa noastră se poate deschide spre experimentarea adevăratei iubiri şi spre experimentarea a Ceea Ce Este…
8. Din ziua a opta până în ziua a patrusprezecea a postului vom medita în fiecare zi asupra unuia din următoarele subiecte (urmând acelaşi demers ca şi în zilele precedente):
Iubirea şi Dreptatea
Iertarea
Binele, Sistemul şi Armonia
Suferinţa şi Fericirea
păcatul şi Virtutea
Mântuirea (eliberarea, iluminarea…) şi Adevărul
Dumnezeu
Pentru fiecare dintre acestea vom încerca să găsim răspuns la următoarele întrebări:
Cum se manifestă?
În ce constau?
Care este rolul lor în creaţie?
Cum pot fi simţite?
Care este avantajul cunoaşterii în profunzime a realităţilor desemnate de acestea?
9. Din ziua a patrusprezecea până în ziua a douăzeci şi una vom reveni asupra aceloraşi subiecte ca în primele şapte zile de post de grabă pentru a le aprofunda.
Parcurgerea unui astfel de post de grabă în modul menţionat mai sus negreşit ajută fiinţa spre înţelegerea mai profundă a realităţilor înconjurătoare, la alungarea din sine a modurilor greşite de gândire şi percepţie a realităţii, la întărirea stăpânirii de sine, la o mai puternică întronare în sine a Binelui şi Adevărului, a Virtuţii şi Cunoaşterii.
Să nu credeţi că acest post este uşor de ţinut şi nici să nu-i subestimaţi posibilul impact asupra propriului psihic: el este un exerciţiu de transformare înspre Bine şi Adevăr a cărui rezultate vor fi simţite la scurt timp de la începerea practicării lui.
Este recomandat să începeţi să ţineţi acest post de grabă încă de astăzi începând: pentru aceasta stabiliţi-vă o oră din zi când ştiţi că de obicei sunteţi mai liberi şi la aceeaşi oră în fiecare zi pe toată durata postului urmaţi indicaţiile date pentru acea zi.
Rezultatele vă vor surprinde şi pe dumneavoastră.
B. Postul de judecată
Postul de judecată constă în renunţarea la prejudecăţi, la a mai privi realitatea doar prin filtrul aceloraşi vechi atitudini şi moduri de gândire create în noi cândva în trecut.
Dacă avem, de exemplu, anumite păreri puternic înrădăcinate în noi (prin continua lor repetare) în legătură cu rolul spiritualităţii sau al materiei, sau în legătură cu ce este religia, mântuirea, păcatul, divinitatea, iadul etc. pe perioada postului de judecată vom pune sub semnul întrebării aceste păreri şi vom căuta sinceri păreri contrare sau diferite de ale noastre în legătură cu aceste aspecte.
De exemplu ne propunem ca într-o zi să ţinem post de judecată în legătură cu noţiunile de păcat şi virtute.
În acea zi vom căuta să identificăm cât mai multe păreri în legătură cu aceste noţiuni şi le vom analiza obiectiv (fără a considera din start doar pe unele din ele corecte – anume pe cele care se potrivesc cu vechile noastre puncte de vedere) pe baza raţiunii şi dovezilor pe care ni le aduce percepţia directă a realităţilor în legătură cu care aceste noţiuni se formează.
Se recomandă ca acest post de judecată să fie făcut pe durata a şapte zile: în fiecare din aceste zile vom căuta să analizăm obiectiv (renunţând pe această perioadă la considerarea din start, ca fiind adevărate, a vechilor noastre puncte de vedere – renunţând la susţinerea în noi a unor prejudecăţi în legătură cu aspectele cercetate) câte unul din cele şapte subiecte menţionate când am descris postul de grabă la punctul 8 (iubirea şi dreptatea, iertarea; binele, sistemul şi armonia…)
Practicarea unui astfel de post va permite psihicului nostru să se deschidă la noi puncte de vedere, la cunoaşterea unor noi realităţi, la înţelegerea mai profundă a realităţii în care ne manifestăm şi astfel vom putea realiza o mai mare armonizare interioară şi exterioară.
O altă formă de practicare a postului de judecată este ca pe timpul uni zile (sau mai multe) să renunţăm să mai privim aspectele realităţii cu care ne întâlnim (fiinţe, evenimente, instituţii, realităţi religioase, filozofice, economice…) pe perioada postului (recomandat de a fi de cel puţin o zi) din acelaşi vechi punct de vedere din care le priveam de obicei. Vom încerca pentru fiecare din aceste aspecte să identificăm cel puţin trei puncte de vedere distincte în ceea ce le priveşte şi să încercăm a le analiza în corelaţie, fără a presupune din start că vreo unul dintre aceste puncte de vedere este corect şi oricare altul este greşit.
De exemplu vedem că pe parcursul zilei apare în noi orgoliul, mânia, lăcomia, frica, tristeţea sau desfrâul: vom încerca să analizăm aceste atitudini mentale din cu totul alte puncte de vedere decât de obicei: vom înceta să le mai justificăm, să le mai considerăm întemeiate şi vom căuta să înţelegem în profunzime motivele pentru care ele nu sunt atitudini cu adevărat favorabile pentru noi.
C. Postul de gândire
Acest post constă în încetarea de a mai susţine în psihic orice gând (indiferent de natura lui – corect sau greşit) pentru o anumită perioadă de timp. Pe această perioadă (de cel puţin cincisprezece minute) adoptăm o atitudine de contemplare atât faţă de propriile gânduri (doar le privim pe acestea, nu încercăm să le analizăm sau să le dezvoltăm în nici un fel) şi acţiuni (doar ne contemplăm propriile acţiuni, suntem atenţi doar la acestea: dacă mergem doar mergem, dacă mâncăm doar mâncăm, dacă stăm doar stăm…, doar conştientizăm aceste acţiuni – nu încercăm să le analizăm, să le înţelegem, doar le contemplăm pur şi simplu…) cât şi faţă de ceea ce ne înconjoară (doar privim, ascultăm, simţim… doar contemplăm ceea ce ne înconjoară fără a analiza în nici un fel realităţile înconjurătoare). Pentru dezvoltarea exerciţiului vezi şi cap. I, subcapitolul “Postul. Primele sclipiri ale cunoaşterii Adevărului”.
Scopul acestui post este să ne facă să atingem transcenderea gândului şi cuvântului, percepţia directă a ceea ce este…
Primele practici ale acestui post (pe perioade de cel puţin treizeci de minute) ne vor face să simţim o senzaţie de detaşare, de atemporalitate, de eternitate – este conşientizarea prezentului…
Apoi pe măsură ce ne mărim capacitatea de concentrare şi astfel putem susţine acest post pe perioade din ce în ce mai lungi de timp ne apropiem de atingerea scopului …
