Lucrurile descoperite pruncilor
24 apr. 2008 by Radu Lucian Alexandru
Cunoaşterea Realităţii
Lucrurile descoperite pruncilor
(Matei 11.25-30)
“… Te laud Tată, Doamne al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor.”
Cunoaşterea Adevărului Absolut, a lui Dumnezeu, a Existenţei, a Realităţii, a Existenţei, a Ceea ce Este, nu este posibilă prin învăţătură, nici prin teorii, concepte şi opinii, nici prin dogme şi ritualuri…
Deşi Realitatea e prezentă în toate acestea, ea poate fi cunoscută doar de cei cu suflet de prunc, cu suflet curat, pur, de căutătorii sinceri, fără prejudecăţi, neîncărcaţi de dogme şi simboluri, de cei care privesc direct Realitatea, ca nişte prunci: fără comentarii, fără a o filtra prin tot felul de teorii, dogme şi concepte mentale care o denaturează, care o limitează…
“Toate lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatăl Meu şi nimeni nu cunoaşte deplin pe Fiul, afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl, afară de Fiul, şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere.”
Toate lucrurile, tot mozaicul interior, psihologic este creat de Tatăl, de Sine, de Fiinţă, după cum am mai arătat: ea creează şi schimbă gândurile, emoţiile, dorinţele…
“Tatăl” a creat şi ideea de Bine şi Adevăr (pe “Fiul”), de aceea este normal ca Sinele (Tatăl) să cunoască ceea ce a creat.
Este, de asemenea, în ordinea lucrurilor naturii ca doar intensa aspiraţie spre Adevărul Absolut, ferm stabilită şi întărită pe cunoaşterea şi practica Binelui, să ne ducă la cunoaşterea deplină a “Tatălui”…
La “Tatăl”, astfel se poate ajunge doar prin “Fiul” !
Pentru a ajunge la cunoaşterea Absolutului, a Întregului, a Realităţii, a Adevărului… trebuie mai întâi să întărim virtutea în noi (să echilibrăm la maxim manifestarea) şi apoi să avem o sete imensă, nemăsurată şi nemărginită de a cunoaşte Adevărul Absolut, pe Tatăl…
În aceste condiţii, concentrarea gândului şi menţinerea lui neîntreruptă asupra Infinitului, Imensităţii, Vieţii, Realităţii, Adevărului va fi uşoară, iar după această concentrare naturală “cunoaşterea” nu va întârzia să apară… Tăcerea care se lasă atunci este impenetrabilă…
În lipsa de întrebări şi răspunsuri care coboară în noi atunci misterul, realitatea, viaţa, existenţa se revelează aşa cum sunt…
Atunci gândul şi vorba nu mai încap în noi…, în eternitate exişti şi nu exişti în acelaşi timp…
“Dualitate a minţii unde eşti, luptă a contrarilor unde ai dispărut? Gândurilor, teoriilor, conceptelor, dogmelor unde aţi fugit?…”
“Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.
Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară.”
“Cunoaşteţi adevărul şi adevărul vă va face liberi !” Adevărul nu este un lucru general, nu este un obiect, nu este un om, nu este o dogmă. Adevărul este ceva particular şi relativ la un subiect care este cercetat.
Astfel, dacă cunoaştem adevărul în legătură cu suferinţa (că ea este provocată de purtarea în noi a modurilor greşite de gândire, care distrug Armonia), această suferinţă poate fi diminuată.
Dacă cunoaştem adevărul în legătură cu percepţia realităţii, simţurile şi gândurile nu ne vor mai înşela.
Iar cunoscând adevărul în legătură cu “păcatele”, acestea vor putea fi înlăturate din noi.
Odată cu cunoaşterea fiecărui adevăr, libertatea noastră creşte şi lucruri care înainte ne împovărau datorită necunoaşterii, sau cunoaşterii greşite a lor, acum nu ne mai trudesc.
Să cunoaştem, deci, Adevărul în legătură cu cât mai multe aspecte din noi şi din ceea ce ne înconjoară şi acest adevăr ne va elibera încet, încet din lanţurile suferinde ale ignoranţei.
Lucrurile descoperite pruncilor
(Matei 11.25-30)
“… Te laud Tată, Doamne al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns aceste lucruri de cei înţelepţi şi pricepuţi şi le-ai descoperit pruncilor.”
Cunoaşterea Adevărului Absolut, a lui Dumnezeu, a Existenţei, a Realităţii, a Existenţei, a Ceea ce Este, nu este posibilă prin învăţătură, nici prin teorii, concepte şi opinii, nici prin dogme şi ritualuri…
Deşi Realitatea e prezentă în toate acestea, ea poate fi cunoscută doar de cei cu suflet de prunc, cu suflet curat, pur, de căutătorii sinceri, fără prejudecăţi, neîncărcaţi de dogme şi simboluri, de cei care privesc direct Realitatea, ca nişte prunci: fără comentarii, fără a o filtra prin tot felul de teorii, dogme şi concepte mentale care o denaturează, care o limitează…
“Toate lucrurile Mi-au fost date în mâini de Tatăl Meu şi nimeni nu cunoaşte deplin pe Fiul, afară de Tatăl; tot astfel nimeni nu cunoaşte deplin pe Tatăl, afară de Fiul, şi acela căruia vrea Fiul să i-L descopere.”
Toate lucrurile, tot mozaicul interior, psihologic este creat de Tatăl, de Sine, de Fiinţă, după cum am mai arătat: ea creează şi schimbă gândurile, emoţiile, dorinţele…
“Tatăl” a creat şi ideea de Bine şi Adevăr (pe “Fiul”), de aceea este normal ca Sinele (Tatăl) să cunoască ceea ce a creat.
Este, de asemenea, în ordinea lucrurilor naturii ca doar intensa aspiraţie spre Adevărul Absolut, ferm stabilită şi întărită pe cunoaşterea şi practica Binelui, să ne ducă la cunoaşterea deplină a “Tatălui”…
La “Tatăl”, astfel se poate ajunge doar prin “Fiul” !
Pentru a ajunge la cunoaşterea Absolutului, a Întregului, a Realităţii, a Adevărului… trebuie mai întâi să întărim virtutea în noi (să echilibrăm la maxim manifestarea) şi apoi să avem o sete imensă, nemăsurată şi nemărginită de a cunoaşte Adevărul Absolut, pe Tatăl…
În aceste condiţii, concentrarea gândului şi menţinerea lui neîntreruptă asupra Infinitului, Imensităţii, Vieţii, Realităţii, Adevărului va fi uşoară, iar după această concentrare naturală “cunoaşterea” nu va întârzia să apară… Tăcerea care se lasă atunci este impenetrabilă…
În lipsa de întrebări şi răspunsuri care coboară în noi atunci misterul, realitatea, viaţa, existenţa se revelează aşa cum sunt…
Atunci gândul şi vorba nu mai încap în noi…, în eternitate exişti şi nu exişti în acelaşi timp…
“Dualitate a minţii unde eşti, luptă a contrarilor unde ai dispărut? Gândurilor, teoriilor, conceptelor, dogmelor unde aţi fugit?…”
“Veniţi la Mine, toţi cei trudiţi şi împovăraţi, şi Eu vă voi da odihnă.
Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară.”
“Cunoaşteţi adevărul şi adevărul vă va face liberi !” Adevărul nu este un lucru general, nu este un obiect, nu este un om, nu este o dogmă. Adevărul este ceva particular şi relativ la un subiect care este cercetat.
Astfel, dacă cunoaştem adevărul în legătură cu suferinţa (că ea este provocată de purtarea în noi a modurilor greşite de gândire, care distrug Armonia), această suferinţă poate fi diminuată.
Dacă cunoaştem adevărul în legătură cu percepţia realităţii, simţurile şi gândurile nu ne vor mai înşela.
Iar cunoscând adevărul în legătură cu “păcatele”, acestea vor putea fi înlăturate din noi.
Odată cu cunoaşterea fiecărui adevăr, libertatea noastră creşte şi lucruri care înainte ne împovărau datorită necunoaşterii, sau cunoaşterii greşite a lor, acum nu ne mai trudesc.
Să cunoaştem, deci, Adevărul în legătură cu cât mai multe aspecte din noi şi din ceea ce ne înconjoară şi acest adevăr ne va elibera încet, încet din lanţurile suferinde ale ignoranţei.
