“Cu moartea pe moarte călcând”
24 apr. 2008 by Radu Lucian Alexandru
Învierea lui Isus
(Matei 28.1-7)
“La sfârşitul zilei sabatului, când începea să se lumineze înspre ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena şi cealaltă Marie, au venit să vadă mormântul.”
Putem remarca că majoritatea femeilor din preajma lui Isus, poartă numele de Maria.
Putem deduce, de aici, că numele acesta este un simbol pentru emoţie, pentru latura feminină (sensibilă) din noi. Ea se poate manifesta sub diferite forme:
- de fecioară: inocenţă, neprihănire, sfioşenie, îndrăzneală, puritate (Maria, mama lui Isus);
- de curăţenie şi puritate, ca lipsă de păcat (Maria Magdalena, ceea din care Isus scoate şapte draci, simbol al celor şapte păcate capitale);
- de dorinţă sinceră, de aspiraţie profundă spre adevăr (Maria, mama lui Iacov).
Aceste “Marii” au asistat şi la “moartea lui Isus” (vezi Matei 27.56), susţinând această luptă de aprofundare, de înlăturare din noi a rădăcinilor răului şi iată-le, din nou, prezente la “înviere”, pentru a se manifesta cu o mai mare forţă, ca purtătoare de mesaj (al învingerii răului în profunzime) pentru “ucenici”.
“Şi iată, s-a făcut un mare cutremur de pământ; căci un înger al Domnului s-a pogorât din cer, a venit şi a prăvălit piatra de la uşa mormântului şi a şezut pe ea. Înfăţişarea Lui era ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada.
Străjerii au tremurat de frica Lui, şi au rămas ca nişte morţi. Dar îngerul a luat cuvântul şi a zis femeilor: “Nu vă temeţi, căci ştiu că voi căutaţi pe Isus, care a fost răstignit. Nu este aici; a înviat, după cum zisese.”
Când “începea să se lumineze spre ziua dintâi, a săptămânii”, adică la începutul unei noi activităţi, a unei noi manifestări (cea a Binelui şi Adevărului), realizăm în noi “învierea” cu “moartea pe moarte călcând”, adică distrugem definitiv, prin înţelegere profundă, păcatul, modurile greşite de gândire care generau distrugerea (moartea) armoniei interioare şi exterioare.
Această înviere a Binelui şi Adevărului în noi (după ce acesta a distrus rădăcinile răului din subconştient), manifestată în întreaga ei forţă şi putere (“Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ” - Matei 28.18) generează o transformare radicală a personalităţii noastre, a modului nostru de manifestare.
Vechea personalitate (dominată de ignoranţă şi confuzie) este distrusă prin acest cutremur în conştiinţă, cauzat de înţelegerea în profunzime a valorii Binelui şi Adevărului.
Îngerii sunt manifestări ale Binelui (cei buni) sau ai răului (cei răi).
Cei buni (îngerii Domnului) se manifestă în noi sub forma purităţii, a inocenţei, a păcii, a seninătăţii, a calmului etc. (îmbrăcămintea lor e albă ca zăpada) şi, de asemenea, sub forma îndrăznelii, a curajului, spontaneităţii, naturaleţei, inteligenţei, lipsei de prejudecăţi (înfăţişarea lor e ca fulgerul).
Ei apar pe pământ (în conştiinţa noastră) şi se manifestă aici, datorită învierii în noi a Binelui şi Adevărului, în întreaga lor splendoare.
(Matei 28.1-7)
“La sfârşitul zilei sabatului, când începea să se lumineze înspre ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena şi cealaltă Marie, au venit să vadă mormântul.”
Putem remarca că majoritatea femeilor din preajma lui Isus, poartă numele de Maria.
Putem deduce, de aici, că numele acesta este un simbol pentru emoţie, pentru latura feminină (sensibilă) din noi. Ea se poate manifesta sub diferite forme:
- de fecioară: inocenţă, neprihănire, sfioşenie, îndrăzneală, puritate (Maria, mama lui Isus);
- de curăţenie şi puritate, ca lipsă de păcat (Maria Magdalena, ceea din care Isus scoate şapte draci, simbol al celor şapte păcate capitale);
- de dorinţă sinceră, de aspiraţie profundă spre adevăr (Maria, mama lui Iacov).
Aceste “Marii” au asistat şi la “moartea lui Isus” (vezi Matei 27.56), susţinând această luptă de aprofundare, de înlăturare din noi a rădăcinilor răului şi iată-le, din nou, prezente la “înviere”, pentru a se manifesta cu o mai mare forţă, ca purtătoare de mesaj (al învingerii răului în profunzime) pentru “ucenici”.
“Şi iată, s-a făcut un mare cutremur de pământ; căci un înger al Domnului s-a pogorât din cer, a venit şi a prăvălit piatra de la uşa mormântului şi a şezut pe ea. Înfăţişarea Lui era ca fulgerul şi îmbrăcămintea lui albă ca zăpada.
Străjerii au tremurat de frica Lui, şi au rămas ca nişte morţi. Dar îngerul a luat cuvântul şi a zis femeilor: “Nu vă temeţi, căci ştiu că voi căutaţi pe Isus, care a fost răstignit. Nu este aici; a înviat, după cum zisese.”
Când “începea să se lumineze spre ziua dintâi, a săptămânii”, adică la începutul unei noi activităţi, a unei noi manifestări (cea a Binelui şi Adevărului), realizăm în noi “învierea” cu “moartea pe moarte călcând”, adică distrugem definitiv, prin înţelegere profundă, păcatul, modurile greşite de gândire care generau distrugerea (moartea) armoniei interioare şi exterioare.
Această înviere a Binelui şi Adevărului în noi (după ce acesta a distrus rădăcinile răului din subconştient), manifestată în întreaga ei forţă şi putere (“Toată puterea Mi-a fost dată în cer şi pe pământ” - Matei 28.18) generează o transformare radicală a personalităţii noastre, a modului nostru de manifestare.
Vechea personalitate (dominată de ignoranţă şi confuzie) este distrusă prin acest cutremur în conştiinţă, cauzat de înţelegerea în profunzime a valorii Binelui şi Adevărului.
Îngerii sunt manifestări ale Binelui (cei buni) sau ai răului (cei răi).
Cei buni (îngerii Domnului) se manifestă în noi sub forma purităţii, a inocenţei, a păcii, a seninătăţii, a calmului etc. (îmbrăcămintea lor e albă ca zăpada) şi, de asemenea, sub forma îndrăznelii, a curajului, spontaneităţii, naturaleţei, inteligenţei, lipsei de prejudecăţi (înfăţişarea lor e ca fulgerul).
Ei apar pe pământ (în conştiinţa noastră) şi se manifestă aici, datorită învierii în noi a Binelui şi Adevărului, în întreaga lor splendoare.
